Oamenii cu suflete ruginite

{ "rendered": "

[PLAY] și citește, de ai timp și chef…

\n

https://www.youtube.com/watch?v=tHCfKNa_0IU

\n

Iar seară. Iar ploaie care-mi răpăie rea și rece pe tabla de pe casă.

\n

A cam ruginit tabla de pe casa noastră. Dar meseriașu’ îmi spune că încă nu trebuie schimbată, că s-o mai ținem așa.

\n

Cu toate că rugina aia mă zgârie pe ochi de fiecare dată.

\n

Așa cum mă zgârie când văd rugina din sufletele oamenilor.

\n

Știai că și oamenii ruginesc, da?

\n

Ruginesc, li se oxidează sufletele și oamenii devin reci. Și răi. Ca apa care-mi răpăie mie acum pe acoperiș.

\n

Așa simt și ei pe pielea sufletului toate răutățile pe care viața le toarnă în capul lor.

\n

Toate bârfele despre ei, toate răutățile, toate trădările, toate greutățile… fiecare în parte, picături reci și rele pe pielea sufletului lor.

\n

Și sufletul le ruginește, chinuit de atâta răutate venită din toate părțile, de multe ori degeaba.

\n

Singurătatea? Îi ruginește și ea. Egoismul nostru, indiferența, vorbele grele… toate astea le ruginesc oamenilor sufletele.

\n

Și-apoi ne supărăm pe ei… că sunt ruginiți, egoiști și răi.

\n

M-aș putea supăra pe acoperișul meu, pentru că e ruginit după câtă ploaie rece a îndurat?

\n

Nu.

\n

Păi atunci cum să te superi pe oamenii cu suflete ruginite… când ei au ruginit doar de la răutatea primită tot de la oameni?

\n

\n", "protected": false }