O seară pentru cei singuri

{ "rendered": "

Înainte de orice… dă-i un [play]. Ajută.

\n

\n

Respiri greu. Te-apasă pieptul, te doare carnea.

\n

Amețeală.

\n

Oboseală cronică. Nisip în ochi, o stare de greață nedefinită.

\n

O zi din acelea. O săptămână de-aia.

\n

Oribil.

\n

\n

Îți găsești un loc din casă unde să te pui și să ocupi cât mai puțin spațiu.

\n

Refugiu.

\n

De asta ai avea nevoie, de un refugiu.

\n

O pereche de brațe și-un piept în care să te cuibărești.

\n

Nu vrei vorbe, mai mult te amețesc.

\n

Vrei un fundal muzical și-un loc de cuibăreală, un refugiu care să te ascundă de lumea gălăgioasă care ne stoarce pe toți de ce-avem mai bun.

\n

Repiri greu. Te-apasă pieptul, te doare carnea.

\n

Dar tu știi că nu e asta.

\n

Ce te arde cel mai tare e pus undeva în capul pieptului, e un fel de arsură nelocalizată clar… că dac-ai fi putut s-o localizezi ai fi smuls-o afară demult.

\n

Arde acolo, constant, insistent.

\n

Arde și mai tare când te gândești la asta.

\n

E greu? Da, știu cum e.

\n

Și nici n-ai ce-i face. Acum n-ai ce-i face. Pentru azi cărțile sunt făcute.

\n

Promite-ți că mâine va fi mai bine, pune-ți un pahar de ceva, lasă muzica să curgă și încearcă să adormi.

\n

Mâine va fi mai bine.

\n

Promit.

\n", "protected": false }