La fiecare sfarsit de vara ma duc sa-mi iau “La revedere!” de la Mare. Intotdeauna singur. Nu e un ritual pagan, nu dansez guwee-dwobee pe nisipul ud, cantand o oda a tristetii…
\nSunt cateva clipe de liniste, usor triste pentru ca stiu ca voi tanji dupa Mare si dupa tot ce inseamna ea, si asta pentru toata iarna.
\nPentru ca “Hai la mare!” inseamna pentru multi valuri de lichide puternic alcoolizate, valuri de sani dezgoliti si craci la vedere. Pentru subsemnatul insa, cel mai placut moment al verii este momentul ala de duminica seara, cand toata lumea a plecat deja, cand plaja e goala, ziua se retrage incet si-i lasa noptii conducerea, cu un chill (sau cu un chillfonic) in urechi si cu un Sprite+bere fara alcool in mana. Stiu, va ganditi ca ar trebui sa fie un moment pe care-l imparti cu o fata. Dar… recunosc, e un moment trait putin egoist, e calmul unei seri perfecte ce programeaza creierul pentru furtuna saptamanii ce va sa vie.
\nTotusi, marea inseamna si fun, nu?
\n\n", "protected": false }