O sa-i imbolnaviti de inima…

{ "rendered": "

… si nu-i vina mea.

\n

Prima ora, suna telefonul…

\n

– Ba, esti bine?! Ai nevoie de ceva? La ce spital esti?

\n

Clipesc sa-mi recapat sharf-ul, ma uit langa mine-n pat… e aici, deci inca nu-i sapte. Ce-are asta?!

\n

– Ce-ai ma, te-ai lovit la cap?

\n

– Nu, tu te-ai lovit!

\n

Mai ca-mi vine sa ma pipai, de dragul ironiei, dar e prea devreme ca sa am chef.

\n

– Hai sa facem asa: eu iti inchid telefonul, tu-ti faci griji in continuare, eu te sun inapoi pe la vreo sapte-juma’ si-ti povestesc ca-s bine. Bine?

\n

– Esti rau, huh? Suna-ma cand poti…

\n

Nu-mi bat capul, dau cu dibla-n perna si cad lat. Mai trec 25 de minute, suna ceasul, dau sa apas pe “snooze”, se aude vocea Andreei – ragusita, desigur – Lasa rasfatul ca e luni si faci mai mult de-o ora pana-n Buftea. La 3 ne ridicam amandoi. 1, 2… suna telefonul. Sor’mea:

\n

– Da tineretule!

\n

– Respiri?

\n

– Da.

\n

– Totul e pe inventar?

\n

– Da.

\n

– Verifica Click. Hai ca plec la munca. Tembelule. Pa!

\n

Ridicat-spalat dinti-insfacat laptop si modem – tricou/jeans/ciorapi – incaltat – agatat in viteza chei de la masina si o vesta – plecat. Pe drum mai suna telefonul de 3 ori, vin si 2 mesaje. Deja ma asteptam sa ma uit la ziar si sa ma vad bucatele-bucatele. Pana la urma deschid .ro-ul si vad niste poze de pe FB, una recenta si una, cea cu “accidentul”, ceva mai veche. Rasturnarea e una banala si de rutina dar a fost Andreea pe faza si mi-a facut poza, iar in poza mai noua eram cu grupul de quadisti (bine, si un pensionar cu un ATV, Duku – sotul Dianei), hlizeam fasolea.

\n

Ideea este ca atunci cand oamenii vad titluri din astea gen “Cabral era sa-si rupa gatul, sa-si sparga dintii si sa-si fisureze un ochi!” isi fac griji si inainte sa afle ceva se uita pe stire, mai vad si-o poza sau ceva de genul asta si… iata panica!

\n

Totusi, ma bucur ca Georgiana Tucan… ma gaseste simpatic. Eu ma gasesc intreg, si asta ma bucura deopotriva! 🙂

\n", "protected": false }