Am scris acum vreo două nopți despre covorașul gol al lui Thomas. Printre celelalte mesaje – pentru care vă mulțumesc fiecăruia în parte – am primit mesajul ăsta de la Mihai. Vă rog să-l citiți…
\nLa sfarsitul lui 2009 eu m-am imbolnavit de Limfom Hodgkin. Pe romaneste leucemie.
\nAm tras tare si greu luni intregi cu chimioterapie, cu radioterapie dupa. Luni de tratament in urma carora nu mi-am revenit complet nici acum.
\nDe majorat, in februarie 2004, mi-am cumparat un catel. Venea la 2 ani dupa ce primul caine imi murise la 18 ani, 2 luni si 12 zile.El, Blondie, fusese mai mare decat mine cu un an jumate. Automat fusese cainele alor mei.
\nCatelul meu, Shano, era o frumusete de golden retriever, cumparat din banii stransi de mine, cu carnet de sanatate, cu pedigree, tot tacamul (ce nu m-a anuntat cel de la canisa era ca piticul avea ficatul marit din nastere). L-am inscris frumos si responsabil si la Asociatia Chinologica, etc.
\nCand eu m-am imbolnavit nu pleca de la usa camerei mele, cand ma taram prin casa era langa mine, in noptile petrecute in spital, ramas cu ai mei acasa, plangea in continuu.
\nLunile au trecut, tratamentul a trecut, m-am intremat, si a venit februarie 2011.
\nCand el a inceput sa nu mai manance, sa nu se mai joace, sa nu mai aiba chef de nimic.
\nVizita la doctorul veterinar si dignosticul m-au lovit mai tare decat diagnosticul meu: piticul meu avea Limfom Hodgkin.
\nDoctorul veterinar oncolog mi-a spus ca dumnealui era la al 6-lea caz de imbolnavire a animalului prin simpatie.
\nA inceput si el, ca si mine cu 4 ani in urma, chimioterapia. Dupa a 3-a cura ficatul lui marit nu am mai rezistat si s-a stins, rupandu-mi sufletul in doua.
\nIn seara cu pricina, desi ii era foarte rau si nu se mai ridica de jos, nu s-a dus pana nu am intrat eu in casa.
\nLuni 17.11.2014, Shano al meu ar fi implinit 11 ani…
\nM-ai facut sa plang ca un copil in seara asta in amintirea fratelui meu mai mic si in acelasi timp m-ai ajutat sa ma descarc. Iti multumesc!!!
\n", "protected": false }