O lume ca o pădure rece, iarna. Copaci mulți. Dar goi, singuri și triști…

{ "rendered": "

Dă-i [play] și citește…

\n

\n

Nu vom fi mulțumiți niciodată. Nu vom simți mai mult de câteva secunde de fericire.

\n

Orice am face, orice ni s-ar întâmpla… nu ne vom putea declara fericiți pe o durată lungă.

\n

Așa suntem noi, oamenii.

\n

Unii dintre noi, cei mai deștepți, reușesc măcar să realizeze că sunt fericiți atunci când sunt. Ei vor simți din plin cele câteva secunde de grație, puține la număr, ce trec de cele mai multe ori pe lângă noi fără să le conștientizăm

\n

Ceilalți, cei mulți, nici măcar atunci când au motiv să se bucure nu o fac.

\n

Aleargă amețiți după cai verzi pe pereți, așteptând să câștige la loto, să moștenească o casă, să facă dragoste cu trei femei tip Playboy în același timp, să aibă o mașină care să sucească gâturile la găini per stradă.

\n

Astea sunt dezideratele, vrem să avem, nu să fim.

\n

Astea sunt dezideratele, majoritatea lor imposibil de atins.

\n

Și nu spun imposibil pentru că ar fi greu să ai o mașină extraordinară, să-ți iei o casă wow! sau să convingi trei cucoane să vă jucați de-a perpetuarea speciei.

\n

Nu, nu e imposibil.

\n

Doar că pentru a ajunge acolo trebuie să faci niște lucruri.

\n

Să fii dispus să muncești. Să fii dispus să sacrifici alte lucruri. Să vrei să tragi cât trebuie pentru a ajunge să-ți iei chestiile alea care crezi tu că te vor face fericit.

\n

Sunt unii dispuși, adevărul este, dar nu să muncească.

\n

Sunt dispuși să fure. Sau să-și vândă trupul, visele, sufletul.

\n

Vrem să avem, nu să fim.

\n

E alegerea lor. O autocondamnare la nefericire cu final așteptat.

\n

Sunt un unul. N-am avut niciodată pretenția că sunt mai bun. Sau că fac lucruri mai bune decât ceilalți. Ba chiar din contră.

\n

Încerc doar să minimizez ce-i mai trist în viața mea și să fac să-mi pară cât mai frumos ce e frumos.

\n

Mulți dintre ceilalți se chinuie parcă să facă exact invers. Își ignoră fericirea, vorbesc doar despre ce-i rău, îi vorbesc pe ceilalți de rău, văd și subliniază doar ce-i rău.

\n

E ca o cursă nebună pentru a găsi răul.

\n

Și-apoi mor.

\n

Amărâți, înverșunați, singuri.

\n

O lume ca o pădure rece, iarna. Copaci mulți. Dar goi, singuri și triști…

\n

\n", "protected": false }