O lectie de business.

{ "rendered": "

Am facut poza asta vineri. Nu-i prima poza pe care o am cu cei doi simpatici, avand in vedere ca sunt multi ani de cand radem impreuna. Si cand spun multi… spun multi.

\n

Si ca sa fie clar… de la ei am cumparat primul aparat digital, un Olympus 2020 Zoom. Pe atunci aveam un studio foto si am fost primii care am trecut pe fotografie digitala profesionala. Era vremea cand fotografii profesionisti lucrau pe film, digitalele erau inca un fel de chestii simpatice si atat, si cand am livrat clientului setul de foto pe CD… a fost soc in cartier! 🙂

\n

Bine, la ora aia ne-am incasat toate ironiile pentru ca, asa cum spuneam, digitalele erau niste jucarii inofensive, nu puteai sa ai studio profesional si sa faci poze cu digitalul!

\n

De-atunci s-au schimbat multe, foarte multe, dar am ramas in continuare apropiati de cei doi simpatici. Apropiati lor, la fel ca si ceilalti care le-au trecut pragul de-a lungul anilor.

\n

E ciudat, nu? E ciudat cum povestile de succes se scriu sub nasul nostru si multi nu le observa decat atunci cand succesul respectiv este atat de mare ca nu mai poti privi pe langa el…

\n

Am fost vineri sa-i sarbatoresc, pe ei doi si pe cei pe care i-au adunat in jurul lor. Pentru ca e foarte greu sa nu vezi ca cei care le sunt in jur sunt croiti asemeni lor. Chelba, Rafi, Silivestru, la fel ca si ceilalti… sunt facuti de un croitor care croieste oameni calzi, simpatici, interesati si dedicati.

\n

Da, ei sunt nominalizatii mei pentru oameni de succes, pentru parteneri frumosi, pentru oameni care fac lucruri ca la carte.

\n

Pot vorbi mult pe tema asta, este un domeniu in care sunt implicat de mult timp, chiar daca nu-l flutur la vedere. Interesul, zic.

\n

Dar ma opresc spunand doua chestii:

\n

1. La multi ani!

\n

2. Asa arata o lectie de business. Macar de-ar invata mai multi…

\n

Apropos, in afara de tovarasul de culoare din poza mai apar doi oameni. Imi puteti spune voi cum ii cheama? 😀 😀 😀

\n", "protected": false }