O dimineața în Deltă

{ "rendered": "

V-am povestit deja despre Green Village. Acolo, într-o seară am spus cu jumătate de gură că mi-ar plăcea să trag niște cadre la răsărit.

Oamenii n-au zis pe loc nimic, au verificat cu bărcile și barcagiii pe care-i aveau a doua zi pe tură și după vreo două ore mi-au spus că se face.

– Ce se face?

– Șutingul matale. Poze ai vrut, poze ai.

Dis de dimineață mi-am luat aparatul și două lentile și m-am suit pe barcă.

Toată noaptea am visat cum soarele își întinde mâinile și cască, ieșind vesel din mare, cu fuioare de ceață misterioasă învârtoșate în barbă… m-am visat pe mine trăgând cadre spectaculoase pictate într-un galben/portocaliu incendiat de roșu, cu ceața – explozie de textură și culoare, peste cerul care…

Care ciuciu! Pic de soare! Și nici ceață. Ce galben – portocaliu – roșu incendiat, ce textură… nada!

Dar am tras câteva cadre care-mi plac…

Locurile în care am ajuns au fost hotărâte de barcagiu, l-am lăsat pe el să mă ducă (în zona din imediata vecinătate a resortului, în maxim 90 de minute am fost înapoi în pat).

În primul rând m-a dus la gura de vărsare, să privim pescarii la treabă… $\"\"$

Ne-am lăsat învăluiți de o liniște suprarealistă, întreruptă doar de plescăitul vâslelor sau de mârâitul motorului… $\"\"$

Oameni hotărâți, pescarii… salutau din mână și-și vedeau de treabă.

Gesturi sigure, fără ezitări și fără balete inutile… $\"\"$

Vânt slab, valuri deloc, se auzeau de la mulți metri zbaterile peștilor… $\"\"$

În stânga noastră, pe limba de nisip, doi cai leneși au mers până la mare. $\"\"$

Apoi am plecat de la gura de vărsare, am intrat pe canalul din spatele resortului. Acolo l-am întâlnit pe Curiosul Tom. Înfășurat în propria coadă, se uita atent la noi de pe malul apei.
\n $\"\"$

În apropiere, ascunsă de vegetație, o locuință de vară… $\"\"$

Și-un unchieș, mai bătrân defel, se lupta cu ceva năvod prins în stufăriș… $\"\"$

Și-am ajuns la ea. Uitată de vreme – dar nu de rugină – prinsă în vegetație, victimă sigură a aparatului oricărui turist care are un barcagiu destul de răbdător încât să i-o arate… stătea epava. $\"\"$

Detalii ce nu spun altceva decât că timpul trece… $\"\"$

Am avut răbdare să stau și să trag multe cadre aici, în timp ce barcagiul ne povestea istoria tristă a dormitorului uitat de vreme și de oameni… dar nu vreau să te plictisesc. Mai pun doar două fotografii… $\"\"$ $\"\"$

Apoi am luat-o încet înapoi, ideea că vine micul dejun a câștigat lupta cu aparatul foto… 🙂

Dar am mai tras ceva, așa, pe fugă…

$\"\"$

Și asta…

$\"\"$

\n", "protected": false }

O dimineața în Deltă

Pe aceeași temă

Comentarii