Asa suntem obisnuiti, educati, crescuti, sa nu vorbim niciodata despre bine. In schimb… iubim raul, il cultivam, il adoram.
\nGresesc? Pai hai sa va demonstrez ca nu gresesc…
\nHai sa vedem cum curg la noi convorbirile telefonice:
\nVarianta 1, cea legata de bine, se termina brusc, este neinteresanta:
\n– Salut, bai, ce faci?
\n– Pai ce sa fac… bine!
\n– Aha. Uite de ce te-am sunat: as avea nevoie de o bormasina.
\n![\"suparata](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2013/08/suparata-in-mizerie.jpg?resize=299%2C448&ssl=1\")
Varianta 2, cea legata de rau…:
\n– Salut, bai, ce faci?
\n– Uite, cam rau…
\n– Aoleu, da’ ce-ai patit?!
\nAi vazut? Cand e de rau… sarim sa aflam detalii. Da-o incolo de bormasina, mai spune-mi despre raul prin care treci!
\n– Bai, iti spun, chiar mi-e greu!
\n– Asa rau?! Spune-mi mai mult…
\nBrusc nu mai e pe fuga, acum avem timp sa ne povestim, sa ne spunem. Stai sa ma fac mai comod si te ascult mintenas! [sursa foto: Dreamstime]
\n– Da, deci trec printr-o perioada groaznica…
\n– Auzi… nu vrei tu sa ne vedem, mai bine? Stam la o bere si-mi povestesti pe indelete…
\nE timp, tata, lasa treaba si alte chestii, chiar nu mai e graba, hai sa ne vedem si sa aflu toate detaliile.
\nNu intelege gresit, nu spun ca ne bucuram la auzul unor vesti rele legate de cunoscuti sau prieteni de-ai nostri. Nu asta spun eu… spun doar ca nu gasim nimic interesant de vorbit despre binele lor, dar cand e de rau.. vrem sa aflam mai multe.
\nDa, exista si ideea conform careia daca afli… sunt sanse sa intervii si sa ajuti.
\nDar nu asta primeaza cand ne rascracim mai bine pe fotoliu indemnandu-l pe celalalt sa-si povesteasca belelele…
\nDe-aia zic… nu vorbim aproape deloc despre bine, vorbim mai ales despre rau.
\nPai si-atunci cum sa nu ti se para intreaga viata o drama?!
\n", "protected": false }