Mă uit printre oameni și mă ia cu amăreală, așa, când vâd cât de mulți au o problemă cu aspectul lor…
\nHai, dacă ai două minute din lunea asta să mi le dai mie… dă-i cu <PLAY> și citește…
\n\nAșa-s oamenii. Se văd ba prea grași, ba prea slabi. Cu nasurile coroiate. Cu cururi prea mari, sâni prea mici, sprâncene prea mari.
\nSigur, se compară prost cu niște standarde de frumusețe pe care nu le atinge nimeni.
\nNu, pe bune, nimeni nu e perfect. Până și perfectele alea din revistele de modă își repară fețele cu patru kile de make-up. Și trupurile cu haine iscusite sau… Photoshop.
\nEu… poate am avut un avantaj. Că mie mi-au strigat pe stradă de mic că-s maimuță, cioroi, că-s urât… sigur că nu pare avantaj, dar așa aleg să-l văd acum.
\nȘi pentru că mi-am dat seama că nu voi fi niciodată în standardele de frumusețe ale pieței… m-am uitat atent la mine în oglindă.
\nBăi, așa băiat frumos am găsit acolo, că mi-am dat seama că sunt chiar chipeș, pupa-m-aș!
\nA, sigur că e loc de mult mai bine, uită-te la Denzel!
\nDar știi cum e? Asta avem… cu asta ne fâțâim prin lume!
\nȘi mai e ceva… tu știi că judecata proprie este de cele mai multe ori mai acră și mai crudă decât orice altă judecată ori critică venită de la altcineva?
\nNu te mai judeca.
\nRelax. Suntem așa cum suntem. Și ne mai dă și timpul cu smudge. Și gravitația se bagă și ea, nenorocita! Plus că mie-mi plac și eclerele!!
\nFă ce crezi că trebuie făcut… mai dă-i pe la sală, lasă masa de seară altora… dar nu te mai tortura singur. Nu te mai chinui singură.
\nEști așa cum ești.
\nEști mișto!
\n", "protected": false }