Nu rămâne în viață. Rămâi viu. Gelos.

{ "rendered": "

Dă-i un play, zic. Și-apoi, de-i timp, citește… dar e o chestie plicticoasă, să știi. Și s-ar putea să nu te intereseze deloc. Eu am pus-o aici, totuși…

\n

\n

Frământat. Agitat. Tot timpul în căutare. În căutare de mine sau de altceva.

\n

Așa am fost.

\n

Și-acum, că au trecut atâția ani de când m-am născut, știu că așa voi fi, așa voi rămâne.

\n

Omul care caută, care nu poate sta, care… știe că fericirea trebuie dorită și căutată.

\n

Da, este un om fericit cel care se mulțumesște cu puțin.

\n

Și sunt gelos pe el.

\n

Nu e vorba de bani aici, nici de avuții, orgolii sociale sau mai știu eu ce…

\n

E vorba de trăiri. De experiențe. De locuri. De oameni. De zâmbete.

\n

Nu știu, așa m-au educat… așa m-am format… așa sunt făcut, să caut tot timpul stări noi, trăiri noi, lumi noi.

\n

Sunt gelos pe cei care și-au găsit liniștea.

\n

Îi admir, îi laud, dar… nu pot fi decât gelos.

\n

Eu caut, chiar și-acum, viața.

\n

Mulțumit de lucrurile care mi se întâmplă, de lucrurile pe care le-am muncit… caut să trăiesc mai departe.

\n

Cât s-o putea.

\n

Dar cât mai intens.

\n

Nu rămâne în viață.

\n

Rămâi viu.

\n

\n

210mm | F5 | 1/80 | ISO500

\n", "protected": false }