Dă-i [play] și citește…
\nhttps://www.youtube.com/watch?v=0RGNKApTVcA
\nCu spatele drept și lacrimi în ochi a plecat.
\nN-avea de ce să mai stea.
\nLumea lui s-a oprit acolo, pe holul hotelului murdar unde ea i-a spus că-l părăsește.
\nInima lui s-a transformat în cioburi atunci când ea s-a întors cu spatele și-a plecat cu pași mari și hotărâți.
\nMândria lui s-a prăbușit când ea l-a luat de mână pe celălalt.
\nSufletul lui s-a făcut scrum în timp ce conducea fără țintă, derulând în minte pas-cu-pas fiecare vorbă, fiecare gest, fiecare clipă…
\nBărbații suferă altfel decât femeile.
\nÎn timp ce femeile plonjează în suferință, în timp ce ele trăiesc suferința savurând-o, parcă… bărbații fug de suferință.
\nBărbații râd, ies în oraș, înjură… bărbații nu plâng decât foarte rar… bărbații nu-și smulg părul din cap.
\nBărbații se lasă doar arși pe interiorul sufletului de fierul înroșit a unei suferințe pe care n-o înțeleg.
\nȘi de care încearcă să fugă. Inutil.
\nPentru că noi nu înțelegem suferința. Noi nu știm să o explicăm în cuvinte, nu știm s-o zugrăvim în culori pastel, nu știm să-i dăm forme… doar o simțim cum ne arde în piept și nu știm cum să reacționăm.
\nAsta i-a spus el… Nu mă mai acuza că nu mă doare!
\nEa nu l-a înțeles și a continuat să meargă, a plecat cu celălalt, dar nu pentru că l-ar fi iubit pe celălalt… a plecat, parcă, doar din dorința de a-i vedea lui suferința, de a privi sub microscopul răutății cum îi alunecă lui lacrima pe obraz.
\nÎntr-o relație, cel care este dispus să plece, să părăsească, este întotdeauna cel mai puternic.
\nDar în momentul în care a părăsit… puterea s-a stins, s-a consumat, a dispărut.
\nNu știu să-mi alin prietenul. Suntem doi găligani de peste 100 de kile, cum naiba să ne luăm în brațe și să plângem împreună?!
\nI-am spus vorbele, i-am spus încurajările, am spus… și gata. A privit în jos, a dat în cap că da, a mormăit ceva în barbă și-a plecat.
\nUn ghem de suferință, de nervi, de disperare mută.
\nNu mă mai acuza că nu mă doare…!
\n\n