Dă-i un [play] și ascultă piesa. Dacă vrei citește și textul… dar e ceva despre mine, nimic spectaculos, poate mai bine rămâi doar cu piesa. Că-i tare mișto…
\n\nAseară am dormit singur. După ce m-am dus la ea la spital la 12 noaptea ca să-i duc o pernă, că nu putea să doarmă, m-am întors acasă.
\nNu pot să spun că era casa goală, ar fi un clișeu, mi-au stat amândoi patrupezii pe cap de parcă și lor le era dor de ea.
\nNu era goală casa… era rece. Era străină.
\nDesigur, spun niște prostii. Am 36 de ani iar ea era în spital de o singură zi… ce atâtea văicăreli?!
\nDar nu a fost neapărat vorba de o noapte în care ea nu era acasă.
\nA fost vorba de gândul că noaptea aia s-ar putea repeta. Și singurătatea aia adusă de gând… tare urâtă. Desigur, mai sunt fete pe lumea asta. Dar parcă mie-mi place asta. Și-mi place destul de mult încât să nu mai vreau gândul ăsta niciodată în mintea mea.
\nPentru câ gândul ăsta mi-a adus frică. Noaptea în care mi-a fost frică, din cauza ei.
\nȘi ne-am înghesuit ca trei negri ce suntem unii într-alții și-am așteptat dimineața, să ne sune cineva și să ne spună că o putem lua pe Andreea acasă.
\nAcum e acasă. Îi ceartă pe câini pen’că s-au urcat pe canapea…
\n", "protected": false }