Nicu Alifantis, “La multi ani!” si… mersi!

{ "rendered": "

Se intampla de multe ori in viata sa primesti ceva bun de la un strain. Pur-si-simplu se intampla, asa sta scris in stele. [sursa foto]

\n

Ei bine, se intampla ca – uneori – dupa ceva timp sa intalnesti omul respectiv si sa uiti sa-i multumesti…

\n

Eram candva, intr-unul dintre anii de dinainte de “89, in Big Berceni. Dupa ce muncisem ceva si stransesem niste lei, pierdeam timpul prin magazin, in zona de muzica. Atunci mi-am cumparat primul album din viata mea. Aveam de ales intre Nicu Alifantis si Alexandru Andries. L-am ales pe Andries, dar acum nu mai stiu sa va explic de ce…

\n

Totusi, dupa ce-am invatat albumul lui Andries cuvant cu cuvant, l-am auzit laudandu-l pe Nicu Alifantis. Si-am dat bani din nou. Si bine-am facut…

\n

N-am apucat niciodata sa-i multumesc lui Nicu Alifantis pentru ca m-a insotit in toate zilele alea, in walkman-ul meu, in drumurile lungi cu ITB-ul prin oras.

\n

O fac acum, insa, urandu-i in acelasi timp si La multi ani, maestre, ce bine ca esti!

\n

\n", "protected": false }