\n
Dă-i [play] și citește. Dar vezi că-i cu suflet…
\n\n– Bună. Scuză-mă că te deranjez… m-am certat cu ea. Și iar sunt întors pe dos.
\nNu era prima dată. Nici ultima. L-am îndemnat să vorbească… știu că-l ajută.
\n– Neah, nimic deosebit, aceeași situație de căcat. Nu mai merge… pur și simplu nu mai merge. O scot din sărite cu orice fac. Orice. Și ea mă calcă pe nervi cu fiecare reacție idioată pe care o are.
\n– Dar și tu creezi situațiile, i-am zis…
\n– Nu, eu fac ceva. Bun sau rău, nu asta discut acum. Dar răspunsul ei nu are nicio logică. Parcă răspunde cu răspunsul de la altă întrebare.
\n– Ok, e nebună. Dar nu greșești și tu undeva?
\n– Tocmai asta-i problema, mi-a zis. Că nu știu unde greșesc. Și mai rău de-atât… am ajuns să mă enerveze atât de tare încât nici nu mă mai interesează dacă și cu ce greșesc…
\nAm așteptat, nu m-am grăbit. Discuția atârna între noi, multe replici nespuse. Într-un târziu l-am întrebat…
\n– Și-atunci de ce mai sunteți împreună?
\n– Nu știu. Nici ea nu știe. Dar suntem.
\n", "protected": false }