Ne susținem punctul de vedere într-un mod foarte agresiv.

{ "rendered": "

La noi, discuția în contradictoriu, în orice punct de congruență ar fi surprinsă ea, va demasca o agresivitate bolândă pe care o conținem.

\n

Nu mă mai întreb de ce… pur-si-simplu asa suntem. [sursa foto]

\n

Agresivitatea asta despre care spun este foarte vizibila în orice moment al vietii sociale, dar cea mai evidentă este pe Facebook.

\n

La primul semn că X ar fi de altă părere decât Y… se sare la beregată! X este un idiot, un imbecil, o sărăcie oligopată care n-a înțeles nimic din viața asta!

\n

Mușcăm cu ură unii din ceilalți, disperați să ne urlăm punctul de vedere și incapabili să înțelegem ceva, orice…

\n

Suntem lipsiți de orice eleganță a discuției, jignim la fiecare pas și sunt tratați toți ceilalți ca și când sunt singurii idioți.

\n

Și nu ne dăm seama că ce facem se întoarce și împotriva noastră… nu e decât o escaladare a urii cu fiecare discuție transformată în scandal.

\n

Apoi…

\n

– se întâmplă ceva în trafic, ceva minor. Nu stăm să explicăm sau să ni se explice, noi știm deja că avem dreptate, asa că de când deschidem geamul mașinii și până la sfârșit… zvârlim vocale și consoane laolaltă, aruncate toate prin praștia unor corzi vocale întinse până aproape de plesneala;

\n

– avem un punct de vedere diferit de cel de-al unui coleg la locul de munca. Aproape toți cei ai noștri, înainte să ia în calcul varianta că ar putea greși, încep să-și expună părerea proprie, părere pe care o consideră – fara echivoc – singura părere bună.

\n

Dacă celălalt nu stă să asculte (nu prea stă, căci și el este ca noi), atunci tonul se ridică, poziția corpului devine amenințătoare, gesturile sunt mai iuți.

\n

Se ajunge repede la țipete și chestii trântite prin birou, apoi se ajunge la șef, care… urlă la amandoi.

\n

Caci el stie cel mai bine cum e să ai întotdeauna dreptate!

\n

– ne întâlnim cu prietenii și ajungem să vorbim despre un subiect în contradictoriu.

\n

Totul pleaca de la un nimic, de la o banală observație minoră.

\n

De-acolo… țin’te bine, Gogule, că rag la tine până sar draicucărele prin sertare, pentru ca… eu stiu mai bine decat tine!

\n

Mă lasă rece că poate ai și tu argumente, mă doare-n cot că odată cu mine vorbești și tu… deci niciunul n-ascultă.

\n

Toată treaba e care urlă mai tare, care are nevoie mai rar să se întrerupă ca să respire, care reușește să-l întrerupă pe celălalt mai des.

\n

 

\n

Și niciunul dintre noi nu ne gândim nici măcar o secundă că n-am auzit nici măcar unul dintre argumentele celuilalt.

\n

Argumente care oricum nu ne intereseaza, pentru că noi știm mai bine.

\n

Dealtfel cred că aici se joaca totul… la momentul în care ne spunem singuri că noi avem dreptate. 

\n

Din momentul respectiv dezbaterea a murit, ne-am șters cu ea pe picioare și-am aruncat-o la gunoi.

\n

Cred c-am devenit atât de agresivi atunci când discutăm în contradictoriu pentru că urâm cu pasiune și disperare ideea că cineva ne-ar putea demonstra că n-avem dreptate.

\n

Si asta nu ne place. Deloc.

\n

Și-atunci urlăm cât de tare putem părerea proprie, speriați să auzim când altcineva ne arată că greșim.

\n

Și să nu mă contraziceți, că fac urât…! 🙂

\n

Și apropo de asta, a comentat Nelu mai jos o chestie mișto: Când te cerți cu un prost asigură-te că și el nu face același lucru.

\n", "protected": false }