Ce tumult gălăgios, ce furtună statică, ce avalanșă obositoare este viața.
\nCe alergătură, ce oboseală. Ce oboseală!
\nCe așteptare și ce anticipare, cât freamăt pe hold.
\nDă-i un <play>, zic. Și lasă să curgă laolată note și vorbe. Vezi cum intră…
\n\nNu stăm, băi, nu stăm. Alergăm de bezmetici și cu toate că mi-ar plăcea să fac mare brânză cu postul ăsta și să vin cu soluția… n-o am.
\nSuntem la fel, ăștia de vrem să facem treaba bună: ne dăm timpul, ne cheltuim secundele.
Schimbăm anii cu bani. Doar că, de fapt, nu de bani e vorba.
\nE vorba de un mai bine, de comoditate, de evoluție, de reparație, de aspirații și de o liniște pe care mai mult o sperăm… decât o intuim.
\nUnde ne ducem… știm cu toții. Ce facem până atunci, cum o ducem până atunci… aflăm în fiecare zi.
\nȘi, desigur, deși e mai comod să te lași dus de val… nu te lasă inima să stai.
\nȘi… dai drumul la brațe. Inițial mai timid, apoi te pui pe vâslit.
\nȘi tot vâslind… tocmai ai făcut 40. Mâine te-ai dus pe 50. Și oricum după ce-ai trecut de 40 trăiești cu impresia că 55 e limita maximă să… orice e pe energie și pe creștere.
\nO fi? N-o fi? Nu știu.
\nCe știu este că orice-ar fi trebuie să rămâi conștient de trecerea timpului.
\nȘi să știi că poate nu mâine, nu poimâine… dar o să vină ziua în care n-o să mai ai timp de dat la schimb.
\nȘi atunci o să fie gata.
Noapte bună.
\n", "protected": false }