Dă-i un <play> și hai să ne certăm!
\n\n\n\nVăd în bula mea un adevărat val de critici, ironii și heit (da, mă… hate) împotriva ideii de cuvânt motivațional.
\n\n\n\nUnele dintre păreri sunt bazate pe experiențe personale pe care nu am cum să le combat. Și sunt argumente pe care ar fi bine să le citești înainte să-ți dai mintea pe mâna cuiva.
\n\n\n\nAltele… sunt doar niște mămăligi contondente. Degeaba. Cu niște venin second-hand picurat din penițe încovoiate degeaba.
\n\n\n\nMai e categoria celor care au strâns informații și date, cum a făcut Cetin. L-am și sunat și-am și vorbit pe tema asta, mi s-a cam ridicat părul în cap.
\n\n\n\nRevenind, însă, la discuția mare… ideea de discurs motivațional a ajuns să fie tăvălită la noi, apăsat și smucit, cu o ură demnă de cauze mai bune.
\n\n\n\nDe ce mă bag? Pentru că multe dintre textele mele au o componentă motivațională.
\n\n\n\nPentru că din experiență știu că sunt umani care în momente mai grele din viața lor au nevoie de o vorbă bună, de o palmă pe spate, de un zâmbet.
\n\n\n\nSigur, fără vorba aia bună și zâmbetul ăla ar avea puls în continuare. Dar cu un mic ajutor își găsesc motivația mult mai ușor. Le e mai ușor.
\n\n\n\nȘi dacă le e mai ușor… nu văd unde e răul ăla atât de blamat.
\n\n\n\nȘi dacă le e mai ușor lor… nu văd de ce nu m-aș opri să-i spun omului o vorbă bună, să-i dau o metodă prin care să treacă mai repede prin pasa nasoală care-i stă pe suflet.
\n\n\n\nVăd cumva același răspuns pe care-l aveam acum ceva ani la posturile din “de suflețel“. Ironii din astea care se vor cumva micuțe și nevinovate, dar care taie omului cheful de vorba la fel cum taie hemoroizii cheful de plimbare*.
\n\n\n\nAșa că… blamată cum e ea acum, ideea de discurs motivațional nu e deloc așa rea. Ba chiar din contră.
\n\n\n\nLăsați oamenii să vorbească.
\n\n\n\nLăsați oamenii să zâmbească, acriturilor. 🙂
\n\n\n\n*din auzite, zic. Să nu ne-auzim vorbe! :p
\n", "protected": false }