Morții cu morții, viii cu viii…

{ "rendered": "

Așa e. Vorbă deșteaptă. Ce simplu se delimitează, de fapt, chestiile astea.

Cât de ușor rezumi trecerea timpului, întâmplările vieții și ale morții, evenimentele care ți se aștern ca mărgelele pe ața vieții.

Da.

Asta până când mortul e al tău.

Și-atunci – brusc! – linia despărțitoare se tranformă într-un underline al prostiei rostite cu atâta dezinvoltură de către mulți.

Atunci când mortul este al tău… nu-l lași. Nu se duce. Rămâne.

Rămân amintirile, rămân regretele, lacrimile.

Și mai mult, atunci când pleacă prea devreme și neașteptat… rămân toate lucrurile pe care nu a apucat să le facă.

$\"Expozitie$ Acum trei zile am strâns expoziția lui Alex de la TNB.

Dar cum prostul are idei puține dar fixe… vă spun că mergem mai departe.

Expoziția Knocking on heaven’s doors va poposi în curând în alt oraș.

S-au făcut două luni de când Alex nu mai este.

\n", "protected": false }

Morții cu morții, viii cu viii&#8230;