Mama lu’ Ethan Hawke.

{ "rendered": "

De când s-au deschis porțile țării ăsteia*, au venit pe capul românilor toți nebunii. De la italieni gelați care voiau amore ragazza bella rumena și până la băiatul ce avea Bebsi, s-au perindat pe aici fel-de-fel unii și alții.

\n

Unii dintre ei… au venit să ia.

\n

Alții, mai puțini, au venit să ofere.

\n

Iar cei care au venit să ofere, chiar dacă n-au fost mulți, au mutat munții. 

\n

Au mutat munți pentru români. Români de toate vâstele. Cu probleme. Cu nevoi.

\n

Printre străinezii ăștia care au tras din greu pentru români a sărit întotdeauna în ochi o doamnă elegantă, plină de compasiune și bun simț.

\n

Inițial lumea se referea la ea ca fiind mama lu’ Ethan. Hawke.

\n

– Ăla de la Hollywood, man, cum să nu-l știi?!

\n

\n

Apoi au trecut luni și ani. Și doamna asta elegantă a demonstrat că nu știe a se opri. A tras din greu pentru copiii săraci din România.

\n

A tras ca ei să aibă ce mânca, să aibă o educație, să aibă un viitor mișto.

\n

S-a luptat cu autoritățile de la noi, i-a luat alături pe mulți din media și din șoubizul nostru, a reușit să implice în efortul ăsta colosal inclusiv companii.

\n

Și mi se pare că – pe lângă faptul că a ajutat zeci și sute de mii de copii – a mai reușit un lucru extraordinar, nemaivăzut la noi până atunci: a reușit să convingă companiile prezente în România să se implice în rezolvarea problemelor din țară.

\n

Până atunci, companiile de la noi… în mare parte mimau cu grație implicarea socială.

\n

Ei bine, Leslie i-a convins că e cool să te implici. Și, mai mult de-atât, că e și bun pentru business.

\n

Așa a luat naștere și apoi viteză unul dintre cele mai mari proiecte de reconstrucție a viitorului copiilor săraci și foarte săraci din România.

\n

\n

Fără vorbe multe, fără să pompeze energie de PR către Leslie, Maria sau oricine altcineva din marea echipă OvidiuRO pe care au format-o, s-a făcut mai mult bine copiilor săraci decât au reușit vreodată să facă toți apretații care le-au cerut voturile românilor de la Revoluție încoace.

\n

De ce scriu acum vorbele astea?

\n

Pentru că tocmai mi-a scris Leslie.

\n

Că pleacă și ea acasă la ea. Ceva mai obosită, dar mulțumită de ce a făcut.

\n

Zâmbitoare pentru prieteniile pe care le-a legat.

\n

Și fericită pentru copiii pe care a putut să-i ajute.

\n

Scriu vorbele astea ca un chapeau bas, ca o mulțumire pentru un om care nu era dator cu nimic… și a făcut enorm.

\n

Așa că… mulțumim, draga noastră!
\nDupă multe evenimente făcute împreună,  după multe sute de mii și milioane de euro strânse, după licitații nebune cu poșete de Angeline Jolie și perle de la nici nu mai știu ce vedete de la Hollywood… îți mulțumește băiatul simplu din Berceni.
\nCare a văzut ce ai făcut și care te-a aplaudat de fiecare dată, deși n-a vrut să te deranjeze spunându-ți asta.

\n

Îmi pare rău că pleci. Dar îmi pare tare bine că ai venit!

\n

\n", "protected": false }