[da play si citeste]
\n
Am fost la Zvon, am venit azi si la pranz caci merge bine wireless-ul. Dar acum am venit sa vad partea a doua a meciului, bravo Clujule!
\nRevenind… atmosfera de meci, berile se imbranceau pe masa ca si noi pe vremea liceului prin tramvaie si autobuze (acum nu mai e asa, ca le-au dublat numarul…pfff!), toata suflarea racnea din toti rarunchii la fiecare faza desfasurata aproape de poarta italienilor, pariurile se aruncau din masa in masa pe genul urlet hotarat, ce sa mai… barbatii si manifestarile lor in intreaga splendoare!
\nLa un moment dat intorc capul si-i vad… tineri, in jur de 20-22 de ani, ea blonda cu un par cret-cret, el saten si cu un ciuf cam mare in cap… erau din alta lume. Ochi in ochi, mainile li se impreunau la fiecare 10 secunde, isi atingeau genunchii pe sub masa, el ii lua din cand in cand cate o suvita ce-i cadea ei pe frunte, ea ii lua fata in maini si il ciupea de obraji, isi vorbeau destul de rar, comunicarea se desfasura undeva departe de tot haosul de aici… clar, indragostiti pana peste urechi.
\nCe mi-a atras insa atentia nu a fost faptul ca nu-i interesa meciul, pana la urma nu e vreo obligatie sa te uiti la o basica alergata de 22 de indivizi. Dar una e sa nu te interseze meciul si alta e sa nu stii ca exista… pur si simplu nu au clintit un muschi, nu au intors privirea, nu au clipit altfel la nici o faza a jocului. Pur si simplu pentru ei nu exista altceva decat insula lor din Pacific…
\nS-a dat golul doi, nu s-au acordat doua faulturi pentru noi, au fost cateva faze la care auditoriul pur si simplu lua foc… nu trebuie sa va spun eu cum se manifesta barbatii printre barbati, zburau organele genitale pe acolo ca si popa ala din Dark Knight prin Gotham… astia mici pur si simplu nu erau aici!
\nDin cand in cand el se ridica usor si o saruta pe gura, pe frunte, pe ochi, ea il mangaia incet pe fata si-i zambea, noi ne rascraceam si urlam cu ochii in televizoare de parca ni se urcasera mamele pe ringul de wrestiling si isi administrau scatoalce, cei doi… nimic!
\nSinguri, pe insula lor, absenti din tot tumultul asta al vietii…
\nSi n-am cum sa nu recunosc… i-am invidiat.
\nSi n-am cum sa nu ma gandesc la asta acum, am tras masina pe dreapta si stau in ploaie scriind randurile astea… oare nu ne dorim toti insula noastra? Ce facem ca s-o avem?
\n", "protected": false }