Încerc să-mi dau seama cum ne-au făcut ăștia să ne pese de alții mai mult decât ne pasă de noi

{ "rendered": "

Pentru că o parte bună dintre activitățile mele se întâmplă online, sunt destul de bine legat de ce citesc, apreciază și distribuie ai noștri.

\n

Și am observat un model… ai lor sunt aproape întotdeauna mai importanți decât ai noștri.

\n

Atunci când se întâmplă ceva rău pe undeva prin lume… sărim și ne manifestăm solidaritatea. Că postăm o poză, că ne schimbăm imaginea de profil, scriem un text de-ale noastre sau preluăm unul de-ale altuia, arborăm steagul țării respective… cumva ne manifestăm interesul și solidaritatea.

\n

E rău?

\n

Nicicum, e bine să fii om și să le arăți și celorlalți că îți pasă.

\n

Empatia este singura viroză pozitivă. Se împrăștie doar din om în om… și fără oameni dispare și ea.

\n

Totuși, nu-mi dau seama cum de empatia asta funcționează atât de strâmb și prost atunci când se întâmplă ceva rău la noi.

\n

Iau ultimul exemplu, cel cu echipajul SMURD prăbușit în Moldova.

\n

Gabi Sandu și Mihaela Dumea de la SMURD (Spitalul Sfântul Spiridon din Iași), pilotul Doru Gavril și copilotul Voicu Socaie.

\n

Nu le-am văzut numele scris decât în articolele cu SENZAȚIONAL și TRAGEDIE, împănate cu update după update.

\n

Dar n-am văzut în Social Media fundaluri negre cu SMURD scris cu alb sau cu roșu.

\n

Am văzut postările medicilor și colegilor voluntari din grupurile SABIF, am văzut mesajele medicilor care-mi sunt prieteni.

\n

Dar cam atât.

\n

Și vă rog să nu mă înțelegeți greșit, nu e niciun reproș în ce spun eu aici.

\n

Fiecare este liber să empatizeze cu cea simte, nu cu ce zic eu sau altcineva.

\n

Aici nu e vorba de o obligație, pentru că nu mă poți certa că simt mai mult pentru X decât pentru Y, ar fi o imbecilitate să reproșezi așa ceva.

\n

Eu întreb cu totul și cu totul altceva: care este mecanismul care face să ne tremure sufletul în noi în cazul unui atentat terorist din altă țară… în timp ce nu este vizibilă aproape deloc empatia pentru patru oameni care și-au ales ca meserie să salveze români au murit tragic în timpul unei misiuni?

\n

Încercă să-mi dau seama cum ne-au făcut ăștia să ne pese de alții mai mult decât ne pasă de noi.

\n

Spun ”ăștia” în speranța că nu ne-am făcut singuri așa…

\n

 

\n

Mai am exemple. Dar nu le înșir aici, nu vreau să conving pe nimeni.

\n

Dacă vrei să te apleci puțin asupra subiectului ăstuia s-ar putea să spui că am dreptate…

\n

Și-am putea discuta pe tema asta, poate ne dăm seama de ce reacționăm la problemele altora dar nu și la dramele noastre.

\n", "protected": false }