Ne-am obisnuit sa trecem cu vederea lucrurile normale, sa le luam de bune. Si ne-am obisnuit sa vedem si sa le evidentiem numai pe cele rele, pe cele nelalocul lor, pe alea nasoale.
\nDe-aia vedem numai gropi prin oras (nu ca n-ar fi, dar nu sunt numai si numai gropi), vedem numai nebuni in trafic (nu ca n-am fi, dar nu toti), vedem numai oameni politici urati (aaa… nu era un exemplu bun asta, trecem mai departe).
\nIdeea este ca am ajuns sa vedem numai uratul, si asta este valabila si-atunci cand vorbim despre oameni si comportamentele lor.
\nSi totusi, daca avem ochi exista momente destule cand ne-am putea incarca bateriile din chestii – poate – mici dar puternice.
\nUn exemplu: povestea Andreei Tomescu, fata care cauta baiatul cu ochii verzi de la concertul Linkin Park. Aaaaa… da, e o prostie, e un nimic, este… cum vreti voi sa spuneti ca este. Din punctul meu de vedere este o poveste clasica de indragosteala adaptata la mijloacele sociale ale lui 2012: including Facebook.
\nCe este insa frumos, impresionant si datator de optimism este raspunsul celorlalti. Mii de share-uri, comentarii, incurajari. Pana si presa (da, mai mult on-line) a scris, twitter-ul a ciripit si el pe tema asta ( si trebuie sa recunosc, eu am zis pana si-n emisiune, in speranta ca-l gasim pe individu’ cu ochii verzi).
\nSi ce sa vezi? Se pare ca l-au gasit si-n gaura de nisip, cica omul e din Constanta si a luat legatura cu fata.
\nCurat Romeo si Julieta social-media!
\nSi spuneti-mi romantic batran, mascul cu latura feminina prea dezvoltata sau… cum vreti voi (aia cu cioara e irelevanta acum), dar cand vad ca lumea inca rezoneaza si actioneaza la povesti de dragoste… devin mai optimist.
\n", "protected": false }