Dă-i [play] și citește, dar să știi de la mine că e trist scrisul de azi…
\n\nCumva ne transformăm. Nu doar eu, nu doar noi doi, noi toți. Noi toți suntem azi altfel decât ieri, mâine altfel decât azi… și ar fi bine dacă am merge cumva către bine.
\nDar nu…
\nSuntem în alergare după o ideală fericire, alergăm de bezmetici după obiecte, fugim de a fi către a avea.
\nNu ne mai cunoaștem și nici nu avem de gând să ne oprim din fugă pentru a ne cunoaște.
\nNu suntem mulțumiți.
\nDar cel mai rău este că nu mai putem fi mulțumiți.
\nNu ne mai poate mulțumi nimic, nicicum, nicicând.
\nAm ajuns să fim mulțumiți de câte ceva pentru minute, secunde, clipe… și-atât. Apoi zboară mulțumirea, se întoarce golul, frustrarea, încruntarea, încleștarea, așteptarea…
\n\nAm ajuns să fim mulțumiți pentru minute, secunde, clipe… și-atât.
În dragoste? La fel.
\nVrem dragostea din filme și uităm de dragostea de lângă noi.
\nVrem să fim iubiți așa cum credem că sunt iubiți alții.
\nVrem să primim mai multă iubire… uitând că iubirea este sau nu este. Mai mult sau mai puțin nu există…
\nUităm să măsurăm iubirea în clipe… o măsurăm corporatist, gata oricând să o cuantificăm într-un Excel cu track-changes activat.
\nNu mai măsurăm iubirea în mângâieri, atingeri și priviri… o măsurăm meschin, rece, cinic… în obiecte.
\nVrem constant să primim. Și primim de la cel de lângă noi.
\nApoi vrem mai mult.
\nȘi primim de la celălalt mai mult.
\nDar mai mult nu mai ajunge demult… și vrem și mai mult.
\nȘi nici și mai mult n-ajunge, asta-i drama.
\nAjungem, dragii mei, din ce în ce mai greu de mulțumit.
\nImposibil de mulțumit.
\nImposibil de iubit.
\nSinguri.
\n", "protected": false }