Husky lovit de mașină și abandonat în mijlocul străzii

{ "rendered": "

Flash-uri din spate.

\n

După o zi de alergat separat care-încotro, eram cu două mașini.

\n

Opresc. Mă dau jos și mă duc la geamul mașinii ei, Andreea îmi spune precipitată:

\n

– N-ai văzut husky-ul ăla?

\n

– Nu. Care?

\n

– Alerga speriat prin intersecție, cred că s-a pierdut.

\n

– Păi hai să-l luăm, poate reușim să-i găsim stăpânul.

\n

Ne întoarcem repede. Dar nu destul de repede. Tăntălăul intrase în intersecție din nou, Andreea a încercat să blocheze traficul cu mașina ei dar n-a putut, l-a luat o mașină în plin.

\n

Andreea a țipat. Ne-am oprit*. Timpul a încremenit.

\n

Trafic, claxoane, frig… ăsta mic era răsturnat pe asfalt. Curgea sânge din el. Mult.

\n

Am oprit traficul, un om mai în vârstă m-a ajutat și el să-l țin.

\n

Câinele gâfâia puternic, era speriat rău, din labele din spate țâșnea sânge.

\n

Când a văzut că-l ținem și nu poate fugi s-a lăsat moale, și-a pus botul pe labe și plângea încet, cu ochii la noi.

\n

Andreea a întors mașina, Sele a deschis ușa spate.

\n

– Curge sânge mult, nu-l băga în mașină că se face muci!… nu știu cine a zis, nu m-am uitat.

\n

L-am suit în mașină. Repede la veterinarul nostru.

\n

A stat pe masă aproape patru ore. Și chiar dacă era sedat, chiar dacă era obosit și nemâncat, tot a trebuit să-l ținem trei oameni în timp ce doctorul îl oblojea. Și cu toate durerile alea tot n-a încercat să muște pe nimeni. Andreea îl mângâia și îi vorbea, el se uita în ochii ei și plângea…

\n

Acum e bine. Cusut, pansat, pus pe perfuzii și hrănit, l-am dus acasă și l-am lăsat să doarmă.

\n

Acum e vesel, a mâncat ceva, ba chiar s-a și jucat puțin cu Tiara.

\n

Vrem să-i găsim stăpânii. E un husky vesel, docil și sociabil.

\n

Îi estimăm vârsta la aproximativ 1-2 ani. Are 23 de kilograme. Din păcate nu are cip.

\n

L-am salvat ieri din Piața Chirigiu (intersecția Tudor Vladimirescu, Odoarei și B-dul Coșbuc).

\n

Nu pare pierdut de mult, cred că și stăpânii lui îl caută.

\n

Ajută-ne să-l găsim, te rog, dă și tu mai departe mesajul meu.

\n

Nu pun poză, nu am chef să încerce să-l ia toți nebunii, nu vreau să scăpăm de el, ne dorim să-i găsim familia.

\n

Mersi.

\n

*cel care l-a călcat nu are nicio vină că l-a călcat, probabil nu putea să-l evite. Urât este că l-a lovit și-apoi n-a avut chef să oprească mașina, și-a văzut de drum. Și-atunci când a plecat mai departe l-a și călcat pe laba pe care i-a nenorocit-o.

\n

A oprit, totuși, câteva sute de metri mai încolo. L-a văzut Andreea când s-a dus să întoarcă, omul oprise să vadă ce stricăciuni are la mașină.

\n

L-a interesat cum e mașina. Dar nu l-a interesat cum e animalul. El un animal… și ca să nu spui că exagerez, am pus mai jos câteva imagini de la spital. Dacă ești sensibil nu da scroll-down.

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

 

\n

–

\n\n", "protected": false }