Nu reușeam să găsim stația 1 a busului de la City Sight Seeing în Oslo. Pliant cu hartă, navigație, întrebat lumea… erau două chestii care se băteau cap-în-cap și nu reușeam să identificăm locația.
\nPână la urmă, în zonă fiind, am văzut un bus din ăsta și ne-am luat după el, am dibuit stația. Parcăm mașina în port, plătim parcarea și ne suim în bus.
\n– Bună ziua, om bun.
\n– Bună ziua. Să ne dați, vă rog, două bilete… și ridic ochii din portofel, mă uit din nou la om.
\nPrimul gând am fost că m-am tâmpit și că am început să le vorbesc nordicilor pe românește… dar omul a zâmbit larg și-a zis tare și sonor:
\n– Tare bine-mi pare să vă văd, auzisem că sunteți pe-aici…
\nPăi cum să nu ți se umple inima-n piept de bucurie când îl vezi pe-al tău așa mândru și surâzător?
\nNicu îl cheamă. La o oprire mai lungă am stat puțin de vorbă… om simpatic, de ispravă.
\nAjunsese în Oslo de vreo două săptămâni, fusese la interviu și i-au spus că îl angajează din primăvară inițial. După ce au văzut că vorbește bine patru limbi… l-au angajat imediat.
\nAcum conducea măgăoaia asta roșie prin Oslo, cu aceeași lejeritate cu care aș conduce eu o Dacia Papuc pe la mine prin cartier…
\nAm făcut și câteva poze, când i-am zis că și pe mine mă cheamă Nicu a râs de s-a spart…
\nAșa că Nicu & Nicu prin Oslo:
\n\n", "protected": false }