Intai ce-mi spui tu, apoi ce-ti spun eu…
\n[…] Pentru visul asta am luptat 4 ani de zile si am dat la o parte
\nmulte alte vise cu speranta ca in viitor le voi aseza pe toate. Nu a fost asa.
\nChiar deloc. Visul meu s-a terminat brusc si s-a transmormat intr-un cosmar
\nteribil.
\n[…]
\nIntr-o dimineata m-am trezit langa un strain. Omul cu care am impartit si bune
\nsi rele se purta cu mine de parca eram un nimeni. Locuiam impreuna. L-am lasat
\ncateva zile crezand ca are alte probleme si nu vrea sa vorbeasca. Cand l-am
\nabordat si l-am intrebat de noua lui asistenta personala am primit primele
\ncuvinte care au declansat sfarsitul ” Nu te intereseaza , nu am de ce sa-ti
\nspun tie nimic”.
M-a anuntat ca ne despartim. Luase aceasta hotarare si nimic nu-l putea face
\nsa-si schimbe parerea. M-a chinuit enorm faptul ca ma ignora si cu cat suferinta
\nmea crestea cu atat mai mult si dispretul lui fata de mine.[…] In alea 2
\nsaptamani am plans si am suferit ca un caine. Il vedeam cum pleaca, intrebam
\nunde se duce , nu primeam raspuns. Pleca seara aranajt venea noaptea tarziu…
\n[…]
Dupa un scandal monstru in care am plans si el urla si ma injura am plecat. Am
\nfost martora unor discutii in care el isi batea joc de suferinta mea cu alte
\npersoane, si se antrena sa ma dea afara cat mai repede. Ma uitam ascultam … un monstru. Omul pe care l-am iubit din tot sufletul ajunsese un monstru care ma
\ndispretuia… Eram in taxi si simteam lacrimile cum cadeau.
\n[…]
\nLa nici o saptamana aflu ca e deja cu altcineva. Alta lovitura. Alte nopti
\nplangand si suferind. Am fost sa iau ceva de la el de acasa si in spatele lui
\ntrona domnisoara imbracata sumar. Am simtit ca mor. Am iesit in strada si habar
\nnu aveam pe unde mergeam, ce faceam.
Am ajuns acasa. Toata noaptea am simtit ca-mi arde pieptul de durere. A doua zi la treaba am lesinat. M-am trezit in spital cu perfuzii. Chinurile prin care am
\ntrecut si-au spus cuvantul. Cand am deschis ochii ma mangaia pe cap o doctorita.
\n[…]
\nM-a luat tata acasa. Ma doare
\nsa-i vad suferind din cauza mea si a slabiciunii mele.
\n[…]
\nDin prostie l-am mai cautat. Fiind mereu vag in explicatii ca e sau nu e cu
\nalta ajunsesem sa cred ca m-am inselat eu in ziua aia, si nu e nimeni in viata
\nlui. Ieri, de ziua mea am fost la el. Am plecat cu speranta in suflet ca va fi
\nbine. Nu a fost. In casa in care imi pusesem toate visele si sperantele tronau
\nlucrurile ei. Ea nu era acasa. Intr-un acces de nervi si disperare i-am spart
\nceva. Atunci el s-a napustit peste mine sa ma loveasca. Si m-a lovit.
\nSpre rusinea mea palmele care la inceput m-au mangaiat acum ma loveau. Am plecat.
\n[…]
\nSpune-mi ce sa fac? Vreau sa ies din starea asta care ma macina si ma aduce in punctul de a-mi dori sa mor.
\n
Eu nu-ti spun ce sa faci, eu te intreb…
\n\nTi-e clar ca nu mai merge? Stiu ca doare sa-ti recunosti asta dar iti este evident ca nu mai vrea?
\nTi-e clar ca orice ai face acum… s-a dus? Crede-ma, motivele conteaza mult mai putin, nu conteaza de ce, conteaza ca povestea ta cu el s-a terminat acum, atunci, nici nu mai conteaza cand…
\nSi oricat de mult refuzi sa crezi, e dreptul lui, e viata lui, e alegerea lui, nu ti-e obligat cu nimic, isi poate alege drumul in viata asa cum vrea. Ca e prost, ca majoritatea barbatilor in cazurile astea, ca alege sa rezolve lucrurile ca un las, ca nu stie cum sa faca pentru a te proteja si pe tine, e altceva, si crede-ma, stiu ca doare.
\nAcum, tu ma intrebi ce-i de facut. Crede-ma, primul si cel mai mare pas este sa realizezi ca nu mai merge, ca nu mai ai de ce sa speri, ca nu mai ai ce sa-ti doresti. Si chiar de-ar renunta la fata respectiva, magia s-a spart, chiar de veti fi din nou impreuna pentru o perioada, va fi doar o minciuna. Tu vei sta cu sufletul la gura ca nu cumva sa apara alta, el se va balaci intr-o ciorba de “imi pare rau” si “nu mai fac”, si te va chinui situatia pana cand se va intampla ceva. Pentru ca genul asta de intamplare distruge cel mai important lucru intr-o relatie: increderea.
\nSa revenim la tine… ce astepti? Sau, ce ar fi de asteptat? Eu spun ca… nimic!
\nDupa si daca realizezi ca s-a terminat, adu-ti aminte de tine inainte de el, adu-ti aminte de ce insemni tu, de visele tale, de dorintele tale, reconstruieste-te asa cum erai inainte de el. Cauta-ti prietenii vechi, fa-ti de lucru, da-ti seama ca ce-a fost – a fost si ca acum e cazul sa reincepi sa traiesti. Umple-ti timpul, nu sta in casa sa bocesti, iesi in oras, fa-ti prieteni noi, incearca sa razi cat mai mult, nu te lasa sa cazi, tu insemni in primul rand TU, nu VOI. Nu te apuca sa-ti schimbi culoarea la par si alte tampenii, daca crezi ca te ajuta la psihic fa-ti abonament la o sala, mergi la o piscina, fa lucruri, nu sta!
\nDoare, stiu ca doare. Ti-e ca si cum ti-ar fi amputat jumatate din corp si nu stii cum sa faci nici cele mai simple lucruri. Dar crede-ma, o sa te faci bine chiar de acum nu poti nici macar sa respiri.
\nTotul incepe cu “gata, s-a terminat!“.
\n", "protected": false }