Am amici, prieteni sau cunoștințe prin tot orașul. Și sunt genul de individ căruia-i place în vizită, dacă pui de-un grătar și aflu de treaba asta… iau două sticle de vin și te trezești cu mine la poartă.
\nEi bine, așa am ajuns să știu mare parte din cartierele orașului.
\nȘi așa am ajuns de multe ori să mă ciondănesc cu prietenii mei.
\nDe ce?
\nPentru că-s sinucigași.
\nFodorică și-a luat anul trecut o casă drăguță, tot în Berceni. Pe o stradă pe care, dacă trebuie să intre pompierii, o pot face doar cu elicopterul.
\nÎngustă ca naiba și cu mașini parcate pe amândouă părțile, intercalat.
\nHidranți? Ciuciu! Dar măcar acolo nu-s casele înghesuite unele într-altele.
\nAm alt prieten care stă în Pipera. Casa lui este sub casa vecinului din stânga și deasupra casei vecinului din dreapta. Literalmente. Iar vecinul din spate are casa lipită de spatele casei lui. Pe o stradă pe care le e greu să intre cu Smart-uri, d-apăi cu autospeciale.
\nNumele străzii nu-l găsești scris decât în buletin, iar numărul de la casă nu-l dibuiești decât dacă fiecare vecin stă la poartă și face prezența, ca la școală. Dar ei se așteaptă ca Salvarea să vină la fix, și nu cumva să facă mai mult de 30 de secunde până la ei.
\nNu mai vorbesc despre cât de bine sunt respectate planurile de construcție, și asta mai ales la proiectele imobiliare făcute repede și pentru bani rapizi, că atunci chiar ne ia stomacul.
\nFoc? Cutremur? Urgență medicală? P-astea nu le ia nimeni în calcul.
\nFie ce-o fi, ne mutăm, și în caz de ceva… sigur avem noroc. Că nu ne-a trecut pisica neagră calea.
\n", "protected": false }