Dă-i un [play] și citește…
\n\n– Bună. Ce faci?
\nÎntrebăm automat. Creierul nostru ia genul acesta de grup de cuvinte ca pe o deschidere a discuției.
\n– Ce mai faci?… nu mai este, de fapt, o întrebare.
\nPentru că nimeni nu mai aude răspunsul.
\nÎntrebăm din automatism, la repezeală, din complezență.
\nRăspundem din automatism, la repezeală, din complezență… aruncăm un Bine, pe-aici… prin curtea școlii.
\nProbabil că n-o să-ți placă ce zic, dar… nu ne mai interesează.
\nNu ne mai interesează nici ideea de împărtășire, am ajuns să jucăm cu toții ascuns.
\nȘi nu ne mai interesează nici ce face celălalt.
\nPe-asta am învățat-o repede: fiecare pentru el.
\nȘi nimeni pentru noi toți.
\nNici măcar nu e egoism, pentru că de multe ori tocmai egoismul aduce oamenii laolaltă.
\nEste dezinteres, cea mai lălâie formă de lene.
\nUnii spun că antonimul dragostei este ura.
\nEu cred că-i dezinteresul.
\n", "protected": false }