Fericirea e de secundă. O iei… o consumi… se duce.

{ "rendered": "

[PLAY]. Și citește, de ai stare…

\n

\n

E șase dimineața. Șase și cinci. M-am ridicat din pat și mi-am făcut un ceai. Sunt cobză.

\n

Am terminat aseară devreme evenimentul, am prezentat Gala Biz. A ieșit bine. Am băut ceva cocktailuri cu whiskey cu miere. Vreo trei. M-a dus Marta acasă, am căzut lat de la răceală și coctailuri.

\n

Stau în bucătărie și văd cum se ridică lumina. Orașul nu se trezește. E umed și rece, aburit puțin de ceață. E cam friguț, nu? Mă rog, e normal, doar e toamnă.

\n

Beau un ceai de sunătoare și mă gândesc la ce-am vorbit aseară pe Whatsapp cu Bogdan.

\n

Bogdan, prietenul meu, plecat în Franța de ceva timp. Băiat foarte mișto, inimos tare și muncitor.

\n

Îmi scria aseară că nu știe a-și găsi fericirea. Că nu poate, cumva, să fie fiericit.

\n

I-am zis că cere prea mult.

\n

Că fericirea e de secundă.

\n

O iei… o consumi… se duce.

\n

Nu durează.

\n

Mai stau puțin și merg la mama să arestez niște brânză, are din aia de oaie, sărată, de leșini. Și niște caș.

\n

Și poate scot gravida la un mic-dejun în oraș.

\n

Mi-e dor de vară. Mi-e dor de mare. Cred că de-aia-s puțin turtit. Mă rog, și de răceală.

\n

Vreau să merg la Burning Man la anul. Să vedem…

\n", "protected": false }