Faza cu prietenii si cu banii. Urat…

{ "rendered": "

Faza e clasica:

\n

– Da-mi si mie niste bani imprumut. 300 de euro. Pana luni.

\n

– Poftim.

\n

\n

Asa incepe. Cu o nevoie, o cerere si-o promisiune. O treaba intre prieteni. Inca prieteni.

\n

De multe ori se intampla ca luni – hai, marti – banii sa se intoarca. Si e pace, totul e bine, viata e frumos.

\n

De prea multe ori, insa, se intampla ca banii sa nu vina luni. Nici marti. Nici macar saptamana respectiva nu se mai intorc, sau nici macar in luna respectiva. Uneori trec multe luni pana cand banii se intorc, alteori… nu se mai returneaza niciodata datoria.

\n

Si-atunci cand banii pe care i-ai dat imprumut intarzie, sau nu se mai intorc niciodata, te simti inselat. Si nu e vorba ca te simti furat de banii tai, nu aia-i cea mai dureroasa parte. Te simti inselat de ceva care a fost mai importanta decat banii, te simti furat de prietenie.

\n

Si asta nu doar ca doare ci… te si descumpaneste, te descurajeaza, iti taie mai mult decat bugetul de vacanta, iti taie si optimismul cu care iti privesti viata alaturi de ceilalti prieteni pe care inca-i ai.

\n

E povestea aia in care mergi in viata alaturi de prietenii tai si in care nimic nu va poate sta in fata. Orice obstacol dispare, orice problema se topeste… pentru ca nu esti singur, pentru ca-i ai alaturi pe prietenii tai.

\n

Poate ca nu-i chiar asa, dar tu asa simti. Si e tare placut, iti da putere, te face optimist gandirea asta.

\n

Numai ca povestea cade, promisiunea dispare in momentul in care vine luni… si vinde degeaba.

\n

Si cu cat intarzierea e mai mare, cu atat e mai mare si dezamagirea ta.

\n

Dar nu e numai dezamagire, e si inconfort, e si ingrata incercare de a-ti recupera banii. Pentru multi dintre noi, e greu si sa deschida discutia despre banii pe care-i au de recuperat de la prieteni.

\n

– Salut, ce faci? Am sunat sa te intreb de banii aia, stii cumva cand mi-i poti da inapoi?

\n

In momentul asta simte disconfort, se simte prost pana si cel care a pus intrebarea. Cu toate ca n-ar trebui sa fie asa.

\n

Si chestia asta transforma demersurile astea care-s menite sa-ti recupereze banii in corvoade.

\n

Si experienta devine astfel si mai amara.

\n

Da, poate ca uneori iti recuperezi banii. Poate la cateva luni dupa ce i-ai imprumutat. Ai dat niste bani imprumut cu convingerea ca faci bine, iei inapoi niste hartii urate si amare.

\n

Si-aici nu vorbim despre prietenii carora tu le-ai dat bani si n-au putut sa ti-i dea inapoi pentru ca le-a mers din-ce-in-ce mai rau. Noi vorbim pe prieteni pe care-i vezi traindu-si vietile mai departe, mergand in vacante si schimbandu-si telefoanele… omitand sa-ti returneze datoria ta, trecand-o in uitare sau intr-un pending interminabil.

\n

Dand banii aia imprumut… tocmai ti-ai platit iesirea dintr-o prietenie.

\n

Cred ca am trecut cu totii prin experienta asta. Si stim ca-i amara.

\n

Intrebarea mea e simpla: oare cum pot oamenii care fac genul asta de trebi urate sa se mai uite apoi in ochii prietenilor lor? Asta nu inteleg…

\n

P.S. Sa nu se inteleaga gresit… daca se simte cineva dintre ai mei cu musca pe caciula, nu asta am voit. 😉

\n", "protected": false }