Fardurile sunt peste tot. Ce pun astia in ele?!

{ "rendered": "

Azi am o zi dintr-alea de par ca nu se mai termina, si parca s-au si aglomerat toate nenorocirile lumii in agenda mea, asa ca nu ma pot lungi cu discutia asta prea mult. [foto via]

\n

Totusi… trebuie spuse cateva chestii pe tema fardurilor…

\n

A mea nu se fardeaza prea tare. Pentru evenimente ce o vad ca sta sa se dichiseasca, in rest e blagoslovita cu un ten misto, n-are emotii.

\n

Totusi… are vreo 4 vagoane de farduri. Ce zic vagoane… adevarate garnituri de tren care contin infinite nuante de culoare, de la galbui-asiatic si pana la negru-african. Cu toate ca a mea nu-i nici galbui-asiatica (iar eu nu ma machiez, Doamne-apara de-asa ceva!).

\n

Si-atunci, ca orice om care are ochi si observa, te intrebi oare ce-o face cu toate prafurile, fluidele si pastele alea frumos colorate si chimic mirositoare…

\n

Si vorbesc cu ceilalti prieteni de-ai mei… toti spun acelasi lucru: casele lor sunt pline pana la refuz de fardurile nevestelor si logodnicelor!

\n

[desigur, daca stam sa vorbim despre definitia expresiei “case pline pana la refuz cu farduri” putem gasi niste diferente notabile, in functie de sexul celui sau celei cu care vorbesti, desigur]

\n

Eu incep sa ma intreb serios daca nu cumva producatorii de farduri pun ceva in ele, ceva care provoaca dependenta, de le fac pe saracele noastre consoarte sa devina sclavele cumpararii fardurilor… pen’ ca altfel nu-mi explic!

\n

Nu cred ca poate cineva sa explice care-i faza asta cu milioane de cutiuțe, pensuluțe, ghioace, patrațele si tubulețe de fard… si toate astea pentru o singurã fațã! Sau oare poate?!

\n", "protected": false }