Exerciții de scris. Pentru mine.

{ "rendered": "

Dă-i un [PLAY], zic. Ajută.

\n

\n

Vorbe. Doar prin vorbe te pot atinge.

\n

Trebuie să mă apropii de tine. Să-ți vorbesc cumva. Să te fac să mă privești. Să mă placi, poate.

\n

Doar vorbe am la îndemână pentru a te putea face să mă vezi.

\n

Să mă vezi, ăsta cred că a fost primul pas.

\n

Apoi să te fac să mă vrei, poate.

\n

Și dacă totul merge bine… cine știe, cumva poate o să mă placi.

\n

Așa, imposibil, imperfect, imprevizibil… să mă placi.

\n

N-ai cum să nu mă placi.

\n

Sunt la fel de imposibil ca tine.

\n

Sunt mai puțin perfect decât tine.

\n

Imprevizibil deja mă știi.

\n

Dar astea-s doar daruri.

\n

Nasol e că te văd. Așa cum ești, așa cum te vezi tu, așa cum ți-ar plăcea să fii.

\n

Nasol e că nu te iert, așa cum te ierți tu.

\n

Nasol e că rece și tocit cum sunt… nu te las să mă minți.

\n

Rece și tocit cum sunt… nu te las să te minți.

\n

Rece, focul prea puternic te arde de la interior către exterior. Și arde tot ce-i în exterior.

\n

Și tu vezi asta. Dar ai vrea ca eu să mă prefac că nu văd.

\n

Dar acela nu sunt eu.

\n

Te iubesc? Nu. Cât timp tu nu. Te iubești. Și poate nici după. Dar te ador.

\n

Exerciții de scris. Pentru mine.

\n

\n", "protected": false }