Eu o să mă opresc puțin, așa.

{ "rendered": "

Știi cum e… curge mai bine dacă-i dai <play>:

\n

\n

Probabil că trebuie să trăiești în șoșonii cuiva ca să înțelegi pe deplin ce-i acolo.
\nSă înțelegi dacă e bine sau nu, dacă-i e bine sau îi e greu.
\nSă simți… nu să judeci.

\n

Dar treaba asta cu a trăi în șoșonii altcuiva este doar o poveste.
\nÎn viața reală fiecare se chinuie cu proprii șlapi, are propriile zbateri, cară proprii saci de cartofi.

\n

Ei, fix de cartofii ăștia zic acum. Eu… o să-i las puțin pe-ai mei pe trepte, aici.
\nNu că mă opresc, nu că mă las.
\nNu că-mi place sau că nu-mi mai place.
\nNu că nu mai am chef.

\n

Dar am obosit.
\nȘtiu că sună a răsfăț… am obosit ăsta.
\nPoate e, nu știu.
\nCe știu sigur este că am stat de vorbă cu mine toată viața… așa am reușit să fiu mai bun azi decât ieri, așa am putut să mă depășesc, așa m-am convins să nu mă opresc și să trag mai departe, să zâmbesc, să-mi îmbrățișez oamenii.

\n

Și tot așa am ajuns la concluzia că acum am nevoie de timp.
\nDe mine.
\nDe mine cu copiii mei.
\nDe mine cu toți ai mei.
\nAm nevoie să apuc să mă odihnesc. Să mă plictisesc. Să știu ce înseamnă să-mi trag sufletul.

\n

Am calendarul înroșit tot, sunt toate aliniate atât de strâns, bine grupate între ele de juri că-s cărămizi, nu ore, zile și ani din viața unui om.

\n

Am obosit.

\n

O să mă opresc. Puțin… puțin mai mult. Nu știu…

\n

Și să nu înțelegi că mă vait. Neah, nu-i cazul.
\nDar mă opresc acum tocmai ca să n-ajung să mă vait.

\n

M-au învățat ai mei ce-i munca de la 14 ani.
\nMuncesc de la 17 ani neîntrerupt. Într-un ritm de om nebun.
\nÎn meseria mea am 25 de ani pe post. Cu pauze minime, cu două sau chiar trei proiecte în difuzare în același timp, ba chiar și cu emisiuni diferite difuzate simultan pe trei posturi diferite.
\nAm încercat în fiecare minut să învăț, să fiu mai bun, să respect, să fac bine.
\nNu știu cat am reușit, dar știu că am încercat.

\n

Acum… nu-și închipuie nimeni că se va opri din învârtit bolovanul ăsta pe care trăim pentru că pun eu cracu’n frână.
\nNu va dispărea gravitația și nici nu se vor opri iepurii din făcut dragoste.
\nToate merg mai departe bine-mersi.

\n

Doar că eu…
\nEu… o să fiu p-aci, la sud de București, cu copiii mei, cu Andreea, cu Artemis, cu ai mei, cu toți ai mei.

\n

Și sper să fim bine.

\n

Ceea ce vă doresc din inimă și vouă.

\n", "protected": false }