Aproape de fiecare dată când unul dintre prietenii noștri s-au luat – măritat sau însurat, zic – s-a ajuns la discuția asta.
\n– Gata, Rodico, o să te cheme Popescu de-acum încolo! Hehehe… om fac din tine!
\n– Nu, nu și nu! De ce să nu te cheme pe tine Rădulescu?! Oricum sună mai bine!
\nȘi așa continuă ba chiar și după ce se fac actele iar pe ea, mai nou, o cheamă… Popescu.
\nE o datină, o regulă, o chestie impusă cumva de obișnuință, astfel incât fetele să renunțe la numele lor și să-l primească pe cel al băieților.
\nIar băieții nu-și doresc deloc să renunțe la această regulă.
\nMai mult, chiar și atunci când fetele propun să se păstreze amândouă numele, să rezulte un nume de familie compus, în 99% dintre cazuri băieții refuză asta!
\nSingura variantă este ca ea să-și lepede numele și să-i ia numele lui.
\nDe ce e așa? E corect?
\n", "protected": false }