Ma oftic pentru ca nu mai suntem in stare sa facem mai nimic. Cand spun “noi” ma refer, in cazul acesta, la “noi ca si comunitate”.
\nSi cand spun comunitate vorbesc in general, dar punand accentul pe comunitatea de cartier, multimea oamenilor de pe aceeasi strada, sau din acelasi bloc, sau de pe aceeasi scara…
\nSunt atatea lucruri pe care am putea sa le facem impreuna, si nu facem nimic. Singurele interactiuni apar atunci cand vecinul de la 4 ii cam trage o scatoalfa dupa ceafa barbosului de la scara 3, ca a parcat pe locul lui de parcare. Si-atat.
\nNu jocuri, nu interactiune, nu o actiune comuna de curatenie, nu… nimic.
\nPentru ca noi nu mai vedem actiunea si spectacolul in nimic.
\nO sa murim plictisiti.
\nO partida de table e… fada. Sah… prea complicat. Tenis cu piciorul… de la asta transpiri. Fotbal… obosim, potoleste-te! Sotronul e de copii, frunza este atat de obsolete… totul ne pute!
\nNu mai suntem in stare sa facem impreuna decat cozi la supermarket sambata si ambuteiaje oribile lunea dimineata. Atat.
\nSi asta pentru ca nu mai vedem distractia in nimic. Am transformat toate chestiile, oricat de spectaculoase ar fi fost, in plictiseala.
\nCare este situatia diametral opusa?
\nAtitudinea americana in ceea ce priveste stoarcerea spectaculosului din orice. Nu zic, si ei exagereaza uneori, dar sunt chestii pe care le fac exemplar.
\nSi ce stiu sa faca cel mai bine este sa scoata spectaculosul din orice. Si dupa ce-l scot… de spectaculos vorbesc, se bucura de el ca niste copii. Si asta am uitat noi sa facem, in comparatie cu ei, am uitat sa ne bucuram de chestii ca niste copii.
\nVreti un exemplu?
\nCum ar suna in Romania un campionat de aruncat mingii de ping-pong in pahare de plastic? Ar suna penibil, obosit, sters si lipsit de orice urma de spectaculos, nu?
\nUite cum suna la americani aceeasi poveste:
\n\nNu zic sa-i luam drept exemplu la orice, nu e cazul. Dar cred ca am putea invata de la ei sa scoatem distractia din mai multe lucruri decat stim s-o scoatem acum…
\n", "protected": false }