Dupa cum spuneam acum ceva timp, in TV munca este de echipa.
Oricare ar fi proiectul, oricare ar fi tema, fara echipa nu faci treaba.
Povestind de TV, am mai vorbit pana acum. Si dupa ce am avut in seara asta o discutie, m-am hotarat sa va vorbesc de editorul de text.
Ce face el? El e cel care da o directie discursului tau, ca vorbesti de imperecherea caprei cu 3 coarne sau de cristale Swarovski, el iti creeaza dialogul.
Acum, exista mau multe modalitati de a lucra cu editorul:
– 1. el zice, tu zici, el face, tu modifici, vorbesti cu el si ajungeti la o intelegere; metoda asta merge daca ai un editor bun, daca intelegerea este buna, daca ai un prezentator implicat. Pentru ca, in primul rand, editorul trebuie sa te cunoasca foarte bine, trebuie sa stie care-ti este stilul oratoric, ce fel de dialog/monolog preferi, care-ti este stilul de a pune problema.
Asta este varianta pe care o prefer eu, mi se pare cea mai productiva… Pentru ca nu ai cum sa-ti faci singur textele, nu e timp. Pentru ca intotdeauna un editor bun iti vine cu idei misto, cu stiluri inedite de a pune problema, te ajuta mult.
Si daca prezentatorul este implicat si cu experienta, atunci ideile se ciocnesc si rezulta “lucru calitativ”.
– 2. el zice, tu zici ca papagalul. Asta e o metoda buna daca prezentatorul n-are idei, daca editorul de text este bun, daca mesajul este unul simplist.
Nu agreez deloc metoda asta, mie cel putin nu mi s-a potrivit niciodata. Daca iau cuvintele altuia le spun de parca am baut 2 sticle de vin inainte, iese un pocinog general, nu intelege nimeni ce-am zis…
Sunt unii care prefera varianta asta, e cea mai comoda…
– 3. el nu zice nimic, tu spui, el scrie. Asta este o metoda buna cand ai un prezentator incredibil de bun, care le face pe toate. Dar nu prea merge…
Pentru ca in momentul in care prezinti un material trebuie sa-l cunosti in amanunt.
Si n-ai timp sa vizionezi totul, sa stai de vorba cu reporterul care a facut materialul, sa stai de vorba cu cel care a facut montajul (editorul video), sa stai de vorba si cu editorul de text care a scris comentariile (pe materialele video ai un voice-over, o voce care te introduce in atmosfera si-ti explica niste stari de fapt preexistente materialului, de exemplu*).
Si neavand la dispozitie timpul asta, daca scrii textul fara sa stii la secunda materialul, iese un text de prezentare din care nu reiese nimic, sau mai rau… iese pe dos!
In mare, astea ar fi metodele de lucru cu un editor de text.
Ei sunt oameni misto, oameni cu un vocabular incredibil, cu un dialog superb. Sunt oameni de spate, pana acum n-am auzit sa se dea premii pentru partea asta din echipa, dar cu siguranta ar merita. Pentru ca sunt momente cand un editor face ca cel de pe sticla sa para mai bun decat este.
Eu, in general, lucrez cu editorii pe care-i cunosc. De exemplu, cei din echipa de la Povestiri sunt foarte iscusiti. Cum lucrezi cu ei, cum te intelegi, cum evolueaza un simplu schelet de dialog pana la textul final e superb!
In schimb, atunci cand trebuie sa lucrez cu cineva nou (asta se intampla mai ales la evenimente), am un stil de lucru mai ciudat. Adica nu ma bazez pe un text anume, ci cer doar trecerea in revista a informatiilor care trebuiesc spuse.
Si cand ma sui pe scena n-am nici un text scris, dialogul cu cei din public il creez pe loc, sunt atent la ce anume am de transmis dar modalitatea se schimba de la un moment la altul, in functie de public.
Pentru ca am vazut ca in momentul in care te chinui sa memorezi un speech de cateva minute bune, dialogul se transforma in monolog, nu mai transmiti ceva catre public, doar spui niste vorbe care trebuiesc spuse.
Si publicul te amendeaza imediat, se intoarce cu fundul la tine si dupa ce umple farfuria cu fursecuri si costita afumata incepe sa comunice cu oricine… numai cu tine nu.
Per ansamblu, asta este munca unui editor de text, explicata mai ales din unghiul unui prezentator…
* Dar vazuta din punctul de vedere al echipei, munca lui este mult mai mare si devine si mai importanta. Pentru ca el scrie fiecare vorbulita care iese pe post. Sa luam drept exemplu, cel mai usor, emisiunea Povestiri de Noapte.
Pe fiecare material avem o voce care te introduce in subiect si atmosfera, te conduce prin firul povestii, iti mai da informatii si intregeste tbloul creat de imagine, si care iti si concluzioneaza mesajul intregului reportaj.
E, daca editorul de text nu este iscusit, materialul nu va fi nici funny, nici dramatic, nici epopeic, va fi doar o insiruire de imagini. Si insiruirea asta poate fi foarte anosta cu un text iscusit dedesubt, vorbe care pun in valoare si mai mult materialul.
Acesta este editorul de text, scriitorul redactiei…