Ea și-a dat seama că merită mai mult

{ "rendered": "

Dă-i un [play] și citește…

\n


\nAzi am avut o întânire cu câteva fete mișto, apoi am reușit să mă rup de program și să mă văd cu unul dintre prietenii cu care nu m-am mai privit în ochi de ceva vreme.

\n

Nu ne-am certat, nu ne-am schimbat cartierele… doar că el s-a însurat.

\n

S-au cunoscut acum vreo doi ani la muncă și s-au plăcut, apoi au început să iasă.

\n

El e un băiat simplu, de la mine din Berceni, dar care s-a ținut de școală. Și-a făcut o carieră frumoasă prin finanțe și bănci, și-a văzut de treabă și și-a plătit creditul la casă, acum termină un al doilea master, merge zilnic la sală… e genul de băiat bun, mai bun decât m-a văzut pe mine vreodată soacră-mea. Sau nefasta…

\n

Ea e o fată care este văzută ca fiind frumoasă. Înaltă și subțire, șatenă, cu un zâmbet de actriță de Hollywood… am înțeles cum de i-a sucit capul omului nostru.

\n

Totuși, mi s-a părut cam prețioasă. Dar e treaba lor, nu a mea, am tăcut.

\n

Ea ținea la el. El… îndrăgostit până peste urechi.

\n

Din start l-am luat la mișto, ea e genul de femeie care știe ce vrea. Și care știe să ceară. Și care știe să spună ce nu-i place. Așa că el n-a avut încotro și a făcut ca ea.

\n

Ea a considerat că el pierde prea mult timp cu prietenii, și că merită mai multă atenție din partea lui. El i-a dat dreptate, a petrecut mai mult timp cu ea.

\n

Ea a considerat că faptul că sunt colegi de muncă îi afectează ei cariera. Atunci el și-a căutat și a găsit un loc de muncă la altă bancă, ca să nu-i pună ei cariera în pericol.

\n

Ea a considerat că el stă prea mult la sală, așa că el a tăiat mersul la sală și se antrena acasă.

\n

Ea a considerat multe alte lucruri. Lucruri pe care el le-a îndeplinit… pentru că o iubea, pentru că el considera că ea merită.

\n

Totuși, la ea se vedea nemulțumirea. Nu o spunea fățiș dar i-o vedeai în ochi,

\n

Îmi povestește omul că la un moment dat a auzit-o vorbind cu mama ei și-i spunea că ea merită mai mult.

\n

Într-un târziu, după un an de căsnicie, ea i-a reproșat că simte că stă pe loc. Că simte că nu evoluează. Că se simte neglijată și… că nu simte că este iubită îndeajuns de mult.

\n

I-a zis lui, de la obraz, că și-a dat seama că merită mai mult.

\n

Univers răsturnat, mațe strânse, lumea dată peste cap.

\n

Și-atunci al nostru a făcut ceva la care nu se aștepta nimeni… a lăsat-o să se ducă să-și găsească ce merită, a lăsat-o se meargă să caute… mai multul.

\n

A durat trei săptămâni până când ea s-a întors la el spunând că… era bine – totuși – cum erau, că e păcat să dea cu piciorul la ce aveau ei, că parcă a ajuns și ea să creadă că sunt OK împreună.

\n

Sunt OK împreună. Asta i-a zis. Mă zgârie pe mine pe urechi acum, când o repet eu, dar nu vreau să știu cum l-o fi zgâriat pe el. Pe suflet.

\n

Discuția ce a urmat a fost simplă. Seacă. Eficientă.

\n

– Ai zis că meriți mai mult. Ai găsit?

\n

– Nu, dar…

\n

– Stai puțin… deci, ai zis că meriți mai mult. Ai găsit?

\n

– Păi… nu.

\n

– Aham. Atunci poate meriți mai puțin.

\n

Și gata.

\n

Tâlcul poveștii?

\n

N-are, e doar un crâmpei de viață…

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...