Doi demoni.

{ "rendered": "

Suntem dominati de doi demoni, amandoi scrisi parca in ADN-ul propriu si al celor care ne inconjoara. Poate or fi Muntii Carpati de vina, poate o fi ciocnirea dacilor cu romanii vinovata de aceasta linie de cod care, in diferite momente ale vietii noastre, ne ghideaza. [foto via]

\n

Ne e groaza de saracie. Asta e primul demon, asta este prima groaza a noastra, frica de a fi saraci. Ne cacam pe noi de frica sa nu ajungem cumva saraci. Mai mult de-atat, ne e frica si ca nu cumva sa fim catalogati drept saraci de catre ceilalti din jurul nostru.

\n

Saracia, tata, este un spectru care ne fugareste prin dialoguri, introspectii, ganduri… visceral suntem storsi de orice-i bun atunci cand ni se pare ca saracia ne incearca cu atingerea ei de gheata.

\n

Da, unii au mai mult de-atat, au disperarea de a se capatui, de a avea, au obsesia de a fi permanent nemultumiti de ceea ce au si de a-si dori mai mult. Dar asta este altceva, nu e neaparat o trasatura comuna.

\n

Dar frica de saracie este. Si nici macar nu suntem in stare sa definim saracia. Daca suntem nevoiti sa spunem repede o definitie pentru saracie… nu putem face altceva decat sa enumeram ce nu ne-am mai putea permite daca am fi saraci. Atat. Nu am putea sa ne descriem pe noi, n-am putea descrie cum ne-ar schimba saracia pe noi, am putea doar sa povestim despre ce n-am mai pune in gura, despre ce n-am mai imbraca, despre unde n-am mai merge.

\n

Ei bine, te gandesti ca frica asta de saracie ar trebui sa ne transforme pe toti in niste obsedati de munca.

\n

Si-asa ajungem la cel de-al doilea demon… scarba de munca. Da, muncim, dar nu prea mult, ca strica. Da, ne agitam, dar sa nu insistam prea tare, ca afecteaza de rau. Da, ne dam interesul, dar hai sa nu exageram… dauneaza.

\n

Si scarba de munca se manifesta felurit… ca ti-e scarba de munca ta, dar ti-e scarba si de altul pe care il vezi ca munceste.

\n

Da, munca e bratara de aur. Chiar e? Sau atunci cand il vedem pe unul ca trage, in afara de faptul ca stim ca face niste bani… simtim fata de el si mila? Apropos, stiai ca una dintre componentele milei este dispretul?

\n

Frica de saracia si scarba de munca, cele doua spectre care cumva si-au gasit loc in mentalul nostru colectiv.

\n

Da, colectiv, pentru ca individual… fiecare dintre noi poate mai mult de-atat. Dar nu stiu cum naiba, cand adunam 1+1+1+1… printre altele gasim astia doi demoni ranjind burtosi si falcosi la noi.

\n

Putem scapa de ei? Probabil ca se poate. Adica, cel putin la unii stiu sigur ca se poate… intrebarea este insa simpla: vrem?

\n", "protected": false }