Intru în cârciumă. Doar eu și laptopul. Sunt hotărât să rup în două mailurile, să le răspund tuturor, să fiu productiv și extrem de eficient.
\nÎmi iese ea in față. Chiar dragută. Am mai vazut-o o data, o reținusem. Frumușică. Ba chiar mai mult de-atât. Lucrează la carciuma asta, e ospatăriță. Are și-un corp misto. Mă îndreapta către o masă, mă așez.
\nRestaurantul relativ plin. Deschid laptop-ul cu poftă, să mă pun pe treabă, să rezolv totul, să…
\n– Daaaaa, și nota să ne-o dați și nouă… să ne-o dai… să ne-o faci… nota, zic! Ce ochi frumoși! Da, nota…
\nAșa bâlbâială îți este rar dat să auzi. Ridic ochii să văd autorul. În fața mea domnul respectiv se uita pierdut în ochii domnișoarei și bâlbâia fraza de mai sus. Prietenul lui încerca să salveze aparențele și se uita cu atenție la ecranul telefonului. Care era stins…
\nZâmbesc și bag nasul din nou in laptop. Dupa 3 minute aud o voce cunoscută, ridic ochii și întâlnesc privirea unui amic, îmi zâmbește larg. Mă ridic să-l salut…
\n– Ce faci, Marcele, toate bune?
\n– Da, bre, cu treabă. Am dat drumul acum la un business foarte mișto, mi-am deschis o firmă și-n Franța și… [o vede pe domnisoara de care ziceam mai devreme]… și… e un business… din ăsta, zic, cu Franța… adică am o firmă în Franța. Adică e a mea, că am facut o… o d’asta… o colaborare cu cea din România.
\nLovit cu leuca. Kaput. Blanc. Neuronii s-au constipat și s-au grupat undeva jos, incapabili de altceva decât de holbare.
\n– Marcele, las-o, respira!
\nSe întoarce la mine nauc și mă întreabă cu ochii mari:
\n– Tu ai văzut?!
\n– Da, mă, lasă fata-n pace, ce-ai?
\n– Cabrale, eu mă’nsor!
\n– Da, mă, oare de cate ori aude săraca fată prosteala asta în fiecare zi?
\nÎmi strânge mâna, îmi promite că mă sună și pleacă la masa lui, rugând-o pe domnișoara (urlând după ea) să-i ia comanda.
\nZâmbesc și bag iar nasul în laptop, timp în care mai vine o masă de domni. Trec câteva minute… domnișoara vine să le ia comanda. Nu mă pot abține, să nu ascult, e prea funea:
\n– Aș lua ceva light… ce ciorbe aveți?
\nFata le enumeră pe toate. Unul îi privește sânii, altul – care se găsește în laterala ei – îi pipăie linia picioarelor cu coada ochiului, cel din față i s-a cufundat complet in ochi, fixând-o cu o privire tâmpă. Ea vede toate astea dar iși menține un zâmbet amabil și politicos.
\nLiniște. Toți tac. Se aude musca. trec secunde multe. Multe.
\n– Deci, ce ciorbă să fie?
\nĂsta de i s-a pierdut in ochi spune dintr-o suflare:
\n– Un ciolan cu fasole. Și-o salată de muraturi!
\nMa pufnește râsul.
\nȘi ca să nu se prindă lumea că-s voyeur-ist îl maschez în tuse. Se întorc spre mine, bag nasul în laptop.
\nMi-e clar că nu mă mai pot concentra la mailuri… de-acum se transformă postul asta în live-blogging. E prea tare să ratez așa ceva…
\nAșadar…
\n14:54 – încă se chinuie să comande masa asta nouă. Fiecare comandă este scoasă cu forcepsul, cei patru domni ar fi putut fi trepanați că tot ar fi reusit să raspundă mai repede.
\nComandă întâi desertul și-apoi ciorba, cer chestii care n-au legatură… cum ar fi că vrea și el ciorbă de vita, dar ceapa să fie calită.
\n– Ce anume?
\n– Ceapa, zic, să fie călită?
\n– Mă scuzati, vreau să fiu sigură că vă iau comanda corect… despre ce ceapă este vorba?
\n– Ceapa? Ce ceapă?! Se desprinde cu greu de pe decolteu și se uită înspre ochii ei, mirat că ea ii spune ceva de ceapă.
\n– Ați spus mai devreme că vreți ceapă calită. Ce ceapă, cea din ciorba de vită? Că nu are ceapă…
\n– Păi… nu, că n-are legatură… adică are, dar cu ceapa. Cu ciorba… adică ceapa cu ciorba.
\nCeilalți de la masă încep să râdă. Mă bag cu nasul aproape lipit de tastatura de la laptop și râd și eu.
\n15:07 – au venit limonadele. Două au fost vărsate de către proprietari de când le-a pus domnișoara pe masă. Una a ajuns în poala omului, cealaltă este întinsă peste telefoane și alte chestii de pe masă. Toată lumea-și cere scuze, Domnișoara aleargă cu șervețele să-i ajute.
\n15:18
\n– Unde ești, golane?
\n– Unde să fiu, draga mea?
\n– Fata aia de-i înnebunește pe toți unde e?
\nÎncep să rad. Mi-aduce aminte că la 15:30 am filmare în Pro. Cer nota cu regret, presimt că spectacolul e de-abia la început.
\n15:20 – Din camera cealaltă se aude Marcel care face scandal că i-a adus un alt ospatar salata. Îi spune omului respectiv că e urâcios și placid. Marcel e nervos. Domnișoara se duce acolo, să vadă ce se întâmplă. Brusc îl aud pe Marcel râzând în hohote. Râd și eu…
\n15:23 – cer nota. Totul este OK, lumea e bine… vine comanda de la masa domnilor. Gata, n-am mai reușit să mă abțin, m-a bușit râsul ăla rău, ăla luuung, ăla de nu-l poți ține… cum arată comanda domnilor?
\nUnul a luat o ciorbă. Al doilea a luat ciolanul cu fasole. Al treilea are în față un profiterol și se uită la el ca la un extraterestru. Dar cel mai tare… al patrulea se vaită că el n-a primit nimic.
\n– Păi eu n-am comandat nimic?!
\n– Păi nu, că mi-ați zâmbit și ați spus că mai așteptați…
\n– Ce să aștept?!
\n– Nu știu, așa ați spus…
\n– Păi și eu ce mănânc?!
\n– Vă aduc acum repede ceva, doar să-mi spuneți ce…
\n15;27 – A venit nota. Ieftin. Mai vin pe-aci! :)))
\n