Disperarea asta a noastra de a nu fi luati de prosti

{ "rendered": "

Vorbeam la un moment dat cu preotul despre cersetorii falsi.

\n

L-am intrebat…

\n

– Pai bine, si daca e un cersetor din asta de meserie, care sufera de boala care se numeste “lipsa acuta de chef de munca”, ce facem?

\n

Preotul nostru m-a privit amuzat si mi-a zis:

\n

– Pai atunci nu-i dai…

\n

– Si daca nu ma prind si totusi ii dau?

\n

– E pacatul lui, nu al tau. Tu ai facut ce trebuia. In cel mai rau caz ai fost inselat.

\n

– Deci mai bine sa dai…

\n

– Daca omul tine atat de mult sa nu fie inselat, atunci alege sa nu dea. Dar cum e mai rau? Sa refuzi un om care are nevoie de teama ca vei fi luat de prost… sau sa dai unui mincinos si tu, chiar de esti inselat, sa faci un gest frumos?

\n

Nu stiu daca-i rau sau bine, stiu ce aleg eu. Si stiu ca asa dorm mai linistit.

\n

Desigur, fiecare cu parerea lui. Unii inca sustin ca nu trebuia s-o iert si ca trebuia dat de pamant cu Doamna si cu toata familia ei (care in opinia unora este la fel de vinovata ca ea…), pentru ca asa era corect.

\n

Mai bine sunt un om bun luat de fraier, decat un om corect care taie si spanzura in numele acelui “corect” care nu suporta nuante.

\n

Pentru ca mi-e mai urat sa fiu rau decat sa fiu prost. Prostia se mai trateaza cu o carte, cu o discutie cu unul mai destept, dar rautatea… nu se sterge cu nimic.

\n", "protected": false }