Din ce-am invatat eu la scoala… ce-i peste Prut e tot Romania. Anii m-au confuzat insa, ce-am vazut la teveu si ce-mi spuneau prietenii care sunt de-acolo se batea de multe ori cap-in-cap.
\nI-am vazut pe romanii aia chinuiti intre limba romana si cea rusa, i-am vazut osciland, chiar si in cadrul aceleiasi familii, de la sentimente care-i apropiau ba de rusi, ba de noi.
\nCe mi-a placut insa a fost ca aproape intotdeauna romanii i-au considerat si pe ei romani. Cu toate ranile lor, cu rusificarea fortata, cu declaratiile tembele ale conducatorilor lor, noi tot romani i-am vazut.
\nNoua ne place sa gandim cu inima de multe ori, insa… si banul vorbeste. Si asa cum Ungaria nu va vrea niciodata Transilvania – asa cum isi inchipuie unii romani (caci au destule probleme si-asa) – asa nici Romania, pusa in fata unei asemenea posibilitati, nu cred ca va marsa.
\nStiu, acum ar da bine sa trambitez sus si tare, sa flutur deasupra casei tricolorul, sa oracai in cuvinte mari si inflacarate despre unire. Cred insa ca putem vorbi liber si deschis despre situatia de fapt fara sa ne ascundem dupa cateva cuvinte aruncate la repezeala… si cred ca putem privi adevarul in fata.
\nRevenind… dupa cum spuneam, economic vorbind, nu cred unirea ar fi o varianta. Si am avut destule cazuri din care sa ne fie clar ca istoria nu are legatura cu corectitudinea, are legatura cu puterea. Si daca asa a fost sa fie… asa a fost.
\nCe greseala cred eu ca se face acum? Vorba aia aruncata de cand a inceput revolutia lor (putem sa-i spunem asa?), “Basarabia se intoarce la Romania!“, cred ca nu face altceva decat rau.
\nDe ce? Pentru ca tara aceea nu mai e Romania. Prea multe cicatrici, prea multe rani, prea multe transplanturi s-au facut unui corp care acum este diferit de cel al Romaniei. De la unitatea de baza, limba care se vorbeste, mentalitate si ajungand la economie… toate difera. A, sunt romani, nu cred ca vreunul de-al nostru ar spune altfel. Dar sunt romani… altfel.
\nSi cred ca in acest caz ar trebui sa- sprijinim. Dar sa-i sprijinim ca pe niste prieteni, nu ca pe niste frati mai mici si mai amarati, pentru ca nu de condescendenta au ei nevoie, de multe ori asta au primit de la noi si i-a deranjat.
\nPentru ca, si aici ajung la titlu, cred in libertate. Cred in optiunea individului, cred in libertatea de a deschide gura si de a vorbi, cred in dreptul omului de a avea o opinie.
\nMi-aduc aminte cu manie de ce a insemnat Ceausescu, comunismul, partidul, pentru noi. Ma apuca o scarba, mi se creponeaza carnea si-mi vine sa urlu cand retraiesc frica aia de-atunci. Si fac o comparatie si-mi spun raspicat “Oamenii aia merita sa traiasca in libertate!“.
\nAm spus-o de cand a inceput nebunia la ei, chiar si in emisiune: cred in libertate, cred ca oamenii aceia au dreptul la libertate”.
\nDin pacate insa… nu stiu cum ii putem ajuta. Cu siguranta ca se va gasi cineva care sa initieze o petitie on-line. Sincer, ma lasa rece ideea.
\nSunt sigur insa ca am putea sa-i ajutam. Pentru ca stim cum e sa traiesti fara libertate. Stim cum e sa traiesti cu pumnul in gura. Stim cum e sa traiesti in frica.
\n1. Ii consideri romani?
\n2. Crezi ca trebuiesc ajutati?
\n
3. Cum putem sa-i ajutam?
\n", "protected": false }