Foarte rar aud vorbindu-se de bine.
\nÎn viața reală, pe Tv, radio sau în on-line… foarte rar vă faceți timp să vorbiți și de bine. De bine despre oameni, de bine despre lucruri…
\nDe cele mai multe ori auzi – chiar dacă îți displace profund – ce nasoală este România, cât de prost merg toate, ce oameni urâți avem și ce nasol e la noi.
\nCât de nasol este la noi. Vai, dar cât de nasol este la noi…
\nNu știu dacă l-ați cunoscut pe Andrei Dăscălescu, regizorul. Știam câte ceva din ce a mai făcut, îl admir pe om, l-am și cunoscut. Este așa cum mă așteptam… e un om tare mișto. Poate ați auzit de ”Constantin și Elena”, filmul lui cel selectat în peste 50 de festivaluri internaționale.
\nAndrei și-a suflecat din nou mânecile și a documentat cinci povești despre bine. De bine.
\n\nCinci povești despre eroi din România. Oameni despre care nu se vorbește la noi, pentru că ce fac ei nu este atât de spectaculos. Pentru că binele, în accepția noastră publică, nu este ceva spectaculos.
\nSpectaculos este răul, necazul, drama, moartea.
\nDe-aia n-avem eroi moderni, de accea contemporanul este lipsit de aplauze: pentru că pentru noi binele a ajuns plicticos, comun, ordinar.
\n\n
\n", "protected": false }