Imi plac SF-urile. Mult. Si daca vorbesti de science-fiction, este superb cand vrei sa alegi o tema, caci nu exista limite, actiunea se poate petrece oriunde, oricand, poti avea oameni, umanoizi, extraterestri, entitati fizice sau ezoterice, poti povesti despre inceputuri sau despre sfarsituri…e, exact de sfarsituri vreau sa vorbim acum.
\nUna dintre cele mai recente carti citite are un nume ce nu lasa loc indoielilor…Apocalipsa. Scrisa de King, cartea asta are o poveste simpla: o gripa noua, creata in laborator, scapa de sub control. Cu niste manifestari groaznice, omoara in foarte mare parte populatia goobului, ramanand in viata doar cei care aveau ereditar in organism o anumita gena care-i proteja. Partea de inceput, cea in care se vorbeste despre gripa in sine este scurta si foarte puternica, nu se insista prea mult si se trece la partea in care omenirea se lupta sa supravietuiasca.
\nE, pentru mine este fascinant sa vad lumea descrisa de Stephen King atat de bine, oameni normali, ca mine si ca tine, fortati sa se descurce, sa traiasca, sa supravietuiasca, nemaiavand la indemana multe dintre binefacerile tehnologiei de azi. Si cand spun tehnologie nu ma gandesc la 3G, aer conditionat si benzi de alergat…
Lasand putin acest fir de poveste, hai sa vorbim putin de satul global… Acest sat despre care se vorbeste de ceva ani, acest conglomerat care lichideaza granitele interstatale, ce topeste diferentele culturale si barierele impuse de limbile vorbite…pare ca este una dintre realitatile mult trambitate de Media.
\nNi se spune de ceva ani ca traim in acest sat global, ca aceleasi distante care in trecut pareau insurmontabile acum sunt de fapt simple aparente, se tot perpeleste ideea asta rumena ca nu mai exista limite intre popoare si ca satul global (urat suna in romaneste!) este punctul in care omenirea devine o entitate unica, un organism unitar.
Pana cand? Pana cand se ajunge la Apocalipsa (ma refeream, evident, la prima parte a discutiei, la Apocalipsa lui Stephen King). Pentru ca tehnologia ne-a legat iremediabil de ea, si in timp ce o folosim din ce in ce mai mult noi pierdem legatura cu natura, ne pierdem instinctele naturale si devenim dependenti – chiar si daca nu recunoastem – de lucruri care au prea multe sanse si ocazii sa dispara.
\nA erupt vulcanul. S-au imprastiat cenusa, praful si fumul. S-au oprit avioanele. Si cu minunata ocazie s-a dus pe pustie si maretul sat global! Vecinul de la Paris, care pana acum cateva zile ne era la 2 ore distanta este acum la 30 de ore! Brusc si fara pregatiri ne prindem uimiti de o chestie tare socanta: Wow, lumea e mare!
\nSi in timp ce niste amarati dorm pe banci de aluminiu, semnate de designeri vestiti, prin aeroporturile Europei, ne dam seama in acompaniament de scarpinaturi in crestet ca aceleasi 30 de ore distanta fata de vecinul parizian se transforma in cazul altui cumul de nefericiri in 60 de zile, si in caz de catrastrofa in 3oo de zile sau niciodata.
\nDe-asta-i misto sa-ti placa SF-urile, multe dintre ele sunt niste exercitii de imaginatie foarte bune, iar atunci cand vezi ca unul dintre worst-case-scenario ajunge sa fie aplicat exact ca in teorie… te sperii, pentru ca tu stii si alte variante ale aceluiasi inceput.
Tu de care inventie umana esti dependent sau dependenta?
\n", "protected": false }