De multe ori ne ridicăm pe vârfuri și ne uităm în zare, peste toți și toate cele care sunt lângă noi

{ "rendered": "

Dă-i [play] și citește…

\n

\n

Am fost plecat. Au fost zile departe de casa, de prieteni, de locurile cunoscute și dragi.

\n

Am invatat ceva? Nimic.

\n

Doar am hălăduit în căutarea liniștii.

\n

Ce-am găsit?

\n

Dorul de casă, de familie, de prieteni…

\n

Am văzut locuri frumoase – o să ți le arăt, am făcut lucruri interesante – n-o să mă laud cu ele, și-am învățat, din nou, o chestie pe care o știam de mult: suntem compuși din lumea în care trăim.

\n

Eu egal cu mine + familia mea + prietenii mei + întreg universul în care trăiesc.

\n

Tu egal cu tine + familia ta + prietenii tăi +… tu știi ce mai adaugi acolo. 🙂

\n

De multe ori ne ridicăm pe vârfuri și ne uităm în zare, peste toți și toate cele care sunt lângă noi, cei și cele care ne fac fericiți, care intră în componența noastră.

\n

Uităm să privim chiar lângă noi, unde sunt cei care fac parte din noi. Și din care noi… facem parte.

\n

M-am întors acasă. La ai mei.

\n

Sper că toată lumea e bine. Este? 🙂

\n", "protected": false }