De ce nu mă dau eu cu placa fix de la începutul sezonului

{ "rendered": "

De cum cad câțiva fulgi de zăpadă intrăm în fibrilații că vrem la snowboard! Fugim de la muncă, dezertăm din familie, lăsăm bunicile singure pe trecerile de pietoni și… ne ușchim pe pârtie.

\n

Dar… nu, asta nu mai e de mine.

\n

Primii fulgi, prima zăpadă, prima trecere de rattrack… primul bolovan și prima placă distrusă. Și a doua. Și tot așa…

\n\n

Anul trecut m-a luat bucuria pe sus și-am fost la prima zăpadă, să ne dăm, că noi suntem raideri, nebunii naibii!

\n

M-am întors acasă mângâindu-mi încetișor placa, plângând cu lacrimi de foc pe oribilele zgârieturi pe care le pățise săraca din cauza nenorocirilor de bolovani de pe pârtie.

\n

Anul acesta… la fel: toată gașca crazy-mezy a urlat Fuuulgi!, și-au apucat demenții plăcile și-au tăiat-o pe pârtie.

\n

Până în Berceni s-au auzit apoi hohotele de plâns…

\n

Singurul neafectat de poveste a fost prietenul Șeremet, el are niște schiuri vechi de 20 ani pe care oricum vrea să le schimbe… putea fi pe jos prundiș că oricum se dădea fără să clipească.

\n

\n

Pozele de mai sus sunt de când mi-am lăsat plăcile* la SportGuru, și-au luat aparat de ceruit și oblojit schiuri și snowboard-uri, am zis să văd ce iese… revin cu un update.

\n

*am un Rossignol mai vechi și un Nitro de acum doi ani, cred – amândouă cam smotocite

\n", "protected": false }