De ce n-o voi forta pe fi’mea spre scoala…

{ "rendered": "

 Trebuie sa invatam! Nu conteaza la ce esti bun, nu conteaza inspre ce esti tu inclinat nativ sa faci, conteaza sa inmagazinezi tone de informatii cu care eventual te vei sterge la fund cand vei intra in viata.

Nu ma credeti? Aruncati un ochi catre programa scolara si veti ramane uimiti cat de mult ne chinuim copiii.

Tone de informatie, formule chimice, procese chimice amanuntite, toate bataliile tarii si ale lumii aranjate in ordine cronologica, defecatia la furnici in paralel cu digestia la ornitorinc, nu stau sa divaghez cu toate ca ar fi o directie spumoasa, ma opresc aici, aveti ideea, muuulte lucruri frate.

Intrebarea nu e “trebuie copiii sa invete?”, nu plecam de la premisa asta. Ideea este “au nevoie copiii de toate chestiile astea?”. Eu cred ca nu. Sunt informatii inutile, sunt gramezi de cifre, date, formule, informatii, pe care ei nu le vor mai folosi vreodata.

Sunt impanati cu lucruri pe care pur si simplu ca adult nu le folosesti vreodata. Poate ca gresesc dar eu aduc fiecare lucru in plan personal pentru a-l digera cum trebuie.
La ce mi-a folosit mie sa fiu urecheat de mama pentru a invata ca ornitorincul e un mamifer acvatic care are labele dotate cu membrane intre degete pentru a inota mai bine?! Pur si simplu acum stiu asta, nu-mi foloseste la nimic, nu mi-a folosit vreodata si nici nu-mi va folosi. Este o informatie inutila.

De acord, ne traim viata inmagazinand pana la deces (sau poate pana la Alzheimer) o multitudine de informatii nefolositoare (cum ar fi stirile despre accidente, violuri) dar asta o facem voit, ca adulti.
Ca si copil ai nevoie de indrumare, ai nevoie de un cap mai limpede decat al tau care sa-ti ghiceasca directia, sa-ti ghideze pasii, sa-ti dea un ritm.

In schimb, ce facem noi cu copii nostrii? Ii punem sa tina minte (oricum vor sti pentru 2 luni si apoi le vor amesteca intre ele in “formula varza”) toate bataliile lui Alexandru Cel Mare.Ii punem sa invete muteste cum si in ce fel se combina Natriu cu Clorul.Ii fortam sa invete cum se efectueaza transferul de materiale nutritive in stomacul iepurelui.
Buna treaba…Sunt de acord cu faptul ca ai nostri copii trebuie sa invete. Dar sunt de parere ca trebuie sa invete focusat, organizat, in functie de aptitudinile lor.

Le place sau sunt sanse sa le placa istoria? Atunci pune micutule mana si maine cand te intreb sa stii de la prima batalie a lui Gingiz Han si pana la numarul de la pantof al lui Hitler!
Dar eu, adultul, promit ca nu te voi forta sa inveti si rezolvarea unei ecuatii de gradul 3. Te las cu aia de gradul 2 si mergem mai departe fericiti.

Iti place chimia? Sa te vad cum stii pe de rost tabelul lui Mendeleev si toate combinatiile intre elementele care apar acolo. Dar promit sa nu te terorizez cu literatura universala si cu toate comentariile si analizele ei, cateva sa stii, alea importante.

Au trecut 18 ani de la Revolutie. 18 ani in care am batut pasul in gol in prea multe domenii dar parca in asta chiar nu am facut nimic. Ne-am jucat cu perioadele de vacanta, cu testele grila si cu inscrierile la liceu prin net. Si atat. Ne ocupam de viitorul nostru la fel cum ne ocupam si de prezent, adica deloc.

Ne chinuim in continuare copiii cu torente de informatie inutila, le bombardam creierele nestiind cum sa le organizam activitatile astfel incat sa-i avem relaxati, creativi, fericiti.

Si stiind toate astea, cum sa-mi iau pitica de urechi cand imi vine acasa pentru ca nu si-a facut temele pentru azi?! De ce?!

Cu ceva ajutor de la bona, acum cateva zile mi-a trimis pe mail lista cu jucarii pe care le vrea de la Mos Craciun. Are 5 ani. La varsta ei ai mei se mandreau cu mine ca stiu sa dau drumul la video singur (da, aveam video :D) si ca nu-mi mai mananc mucii.

Pana cand nu vom realiza ca le indesam in creiere buruieni cu care, mari fiind, nu vor face niciodata nimic, ne vom mandri cu cativa olimpici care le vor sti pe toate. Si atat.

\n", "protected": false }