De ce le este ușor unora să spună că românii nu au făcut mare lucru în istorie

{ "rendered": "

Mi-aduc aminte de o excursie anume când am fost să vizitez Malta. Ne-au spus că mergem să vedem Castelul NuȘtiuCum, unul dintre cele mai importante locuri din Malta, cel mai vechi loc atestat istoric de-acolo.

\n

– Uau! Trebuie să merg! am zis, și-am mers. Dar ce-am mai mers… după ce ne-au târât prin traficul lor încet și sughițat am început să urcăm cu microbuzul pe niște serpentine desfundate de ne bătea micul-dejun în omuleț. Apoi am mai mers vreo 30 de minute cu niște jeep-uri antice. După asta am luat-o la picior, urcare abruptă cu un soare nemilos deasupra capului, încă vreo 30 de minute.

\n

În tot timpul ăsta, ghidul, un nativ maltez, cuvânta entuziast despre locul pe care urmează să-l vedem, convingându-ne să nu abandonăm. Era un fel de amestec între un pastor american de culoare și un antrenor de fitness. Am ajuns, în sfârșit, pe un platou înalt, bătut de soare de milioane de ani, suflați de un vânt fierbinte care-ți usca ochii în cap, cu buzele crăpate și plămânii încinși în noi.

\n

Ghidul s-a oprit în fața unui bolovan de mărimea unui tomberon de gunoi în jurul cărora erau niște cordoane din alea roșii de mai vezi la hotelurile scumpe iar alături era o placă memorială care povestea că acela era ultimul bolovan rămas din Castelul Fără Nume și locul unde se mai întâmplase nu-stiu-ce (probabil că se căcase calul omologului lui Ștefan Cel Mare – varianta malteză).

\n

Eu ca eu dar să vezi doamne de 60 de ani alergând (încet) după ghid și încercând să-i scoată ochii cu unghiile…!

\n

Așa-i pe la alții, au grijă și de ultimul bolovan, țin vii poveștile din jurul fiecărei întâmplări de-ale istoriei, își respectă propriul trecut.

\n

așa-i pe la alții, au grijă și de ultimul bolovan…

\n

Noi?

\n

Noi fugim bezmetici înainte, considerând noul singura destinație și apreciind vechiul doar ca urme de praf care-s de șters de pe umerii noștri.

\n

Desconsiderăm trecutul și-l facem uitat ștergând amintirile în chinul aflării lucrurilor noi.

\n

Ne uităm pe noi și uităm ce am făcut deja.

\n

Și de-aia le ușor unora să spună că românii nu au făcut mare lucru în istorie, chiar dacă au făcut multe. E ușor pentru că nimeni nu se mai luptă să ne aducă aminte, ne-au rămas în conștiința comună trei resturi iar restul au fost trecute la categoria „de uitat”.

\n

Trebuie să ne aducem aminte.

\n

Tocmai de-aia este important să îi împingem în față pe cei care se luptă să ne aducă aminte în orice fel.

\n

Aleg acum să vorbesc despre o inițiativă de apreciat, Our Heritage.

\n

Singura chestie care nu-mi place, vorbind despre acest proiect, este numele. M-ar fi uns la suflet ceva în limba română, însă sunt sigur că ei au ajuns la concluzia asta după ce au luat în calcul mai mulți factori decât aș putea eu vedea acum. Și până la urmă contează conținutul, nu numele. Iar conținutul este foarte bun.

\n

2423 de monumente documentate pe site-ul lor. Informații despre localizare, istoric, proprietari… plus fotografii. 

\n

Titlurile sunt elocvente…

\n

– Sală de spectacole, cafenea, restaurant – Reduta, azi centrul cultural „Reduta”,

\n

– Casă și farmacia “La Ursul Negru”, azi locuințe și Muzeul de Istoria Farmaciei

\n

– Ansamblul castelului Bethlen, azi Centrul Regional de Francofonie

\n

Site-ul este aerisit, accesul la informație se face ușor, localizările pe hartă ajută enorm în cazul în care ai vrea să vizitezi chiar tu locațiile respective… e de bine.

\n

Vă recomand să aruncați un ochi și poate chiar și să împărtășiți mai departe ourheritage.ro

\n\n", "protected": false }