De ce ajung varza copiii nostri.

{ "rendered": "

Am fost la Spiru miercurea trecuta. Am stat de vorba cu copiii.

\n

Pentru 120 de minute le-am vorbit, si eu si Andreea, despre optiunile pe care le au, despre pericole, despre variantele prin care pot reusi ceva cu viata lor.

\n

Mai mult decat a le da sfaturi (lumea e plina de sfaturi da’ de stat sa le asculte… n-are timp omu’), am insistat pe povestea aia simpla: daca nu faci, nu ai.

\n

Daca stai si astepti, stai si te vaiti, stai si sforai in sosoni… nu vei reusi niciodata nimic.

\n

I-am inghiontit, i-am provocat, i-am incurajat sa faca.

\n

Pentru ca si acum, la varsta lor, chiar daca principala responsabilitate este invatatul, ei pot face, se pot implica, se pot dezvolta in mai multe directii.

\n

De ce scriu acum despre asta?

\n

Pentru ca am ramas placut impresionati de ei.

\n

Pentru ca a fost un dialog tare misto.

\n

Pentru ca au pus niste intrebari foarte bune si pentru ca raspunsurile alea ar putea fi informatii pe care ei chiar sa le foloseasca.

\n

Si mai scriu dintr-un motiv… sa-i laud. Pentru ca merita.

\n

Si, desigur, acum va intrebati cum de ajung varza copiii nostri, daca ei sunt intr-atat de frumosi… te intrebi cum de la BAC se lasa cu valuri de dezamagiri, lacrimi si acuzatii…

\n

Eu cred ca problema este in mare masura a sistemului si a parintilor si in mult mai mica masura decat ne place noua sa recunoastem, a copiilor.

\n\n", "protected": false }