Știi cum e… <play>. Și citește…
\n\n\n\nDa, trăim uneori cu capetele în niște găleți.
\n\n\n\nÎn găleți… capetele și gândurile noastre. Problemele noastre. Bombănelile. Nemulțumirile.
\n\n\n\nȘi gălețile-s de tablă. Și toate zorzoanele alea metalice zdrăngăne peste țestele noastre, de-ajungem să nu mai auzim altceva decât propriile nemulțumiri și probleme și frustrări și bombăneli.
\n\n\n\nDe-abia a început anul și văd din toate părțile numai negative.
\n\n\n\nDe-abia am săvârșit cu 2018 și în loc să scoatem capetele din găleți și să vedem ce-om avea în față… ne-am ridicat puțin, am dat două pahare de șampanie pe spate, am îndesat niște sărmăi, ceva cozonac și niște tobă și… am plonjat înapoi cu capetele în găleți!
\n\n\n\nStai, lume, stai puțin!
\n\n\n\nDa, nu e ușor. Da, sunt multe și se adună. Dar nu ne ajută cu nimic să începem și anul ăsta, încă unul, cu supărare, nervi și ură.
\n\n\n\nMâine ne îndesăm iar, umăr la umăr, în trafic. Pe cuvânt, nu e neapărat nevoie să ne luăm morții la rând în fiecare intersecție. Dacă facem asta de pe șase ianuarie… pe 20 decembrie ne mitraliem direct în fața tonetei cu vin fiert din târgul de Crăciun?!
\n\n\n\nScriam în titlu ceva… de-abia după ce înveți să zâmbești îți pare rău că ai stat încruntată. Sau încruntat.
\n\n\n\nCaută un echilibru. Caută o pace cu tine. Mai scoate capul din găleata aia metalică ce-ți face nervii terci, sprijină-te mai mult pe prieteni, pe oamenii cu care vii în contact.
\n\n\n\nChiar dacă nu le vezi… caută motive să zâmbești.
\n\n\n\nSunt acolo. Promit.
\n\n\n\nHai, gânduri bune și de la mine.
\n\n\n\nSomn ușor.
\n", "protected": false }